A cântat pe cele mai importante scene ale lumii, a avut mentori precum Sergiu Celibidache, Cella Delavrancea sau Mihail Jora, însă parcursul său profesional nu a fost lin: ”Mi-am dat seama că trăiesc într-o țară în care, fiind deosebit, trebuie să îți ceri scuze. Mie îmi reușeau lucruri care altora nu le reușeau. Și asta m-a făcut, întâi și întâi, să capăt conștiința responsabilității pe care o am față de mine, și apoi... o datorie de modestie față de lume”.
Dan Grigore și-a transformat muzica, în rugăciune: ”Poate cel mai scurt drum către libertate este contactul cu muzica. Pentru că muzica e o epifanie și pentru că e un mare dar pe care ni l-a făcut Divinitatea. Pentru mine, a fost o cale să fiu mai aproape de Dumnezeu”.
Dacă nu ar fi urmat calea pianului, maestrul Dan Grigore ar fi făcut... fotbal: ”În copilărie am avut prea puțin timp să bat mingea, față de copiii din cartier. Dar asta a făcut ca dragostea mea pentru sport să mă țină aproape de fotbal, toată viața. Am jucat fotbal pe maidan, cu prietenii mei, până acum câțiva ani”, mărturiseşte marele pianist pentru emisiunea „Să cultivăm recunoştinţa”, de la Trinitas TV, care se va difuza sâmbătă, de la ora 19:00.
Pianul i-a adus nenumărate premii la nivel internațional, însă unul anume este special: ”Una dintre distincțiile care îmi sunt foarte aproape sentimental și nu numai sentimental... este Crucea Moldovei, pe care am primit-o după un recital de pian - de binefacere, făcut la Teatrul Național din Iași - sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei, din mâinile ÎPS Mitropolitul Daniel al Moldovei - pe vremea aceea, actualul Preafericitul Părinte Patriarh. A fost un moment de grație, pentru mine”, declară maestrul.
