Trebuie să admitem că UE s-a transformat de-a lungul timpului într-o tehnostructură continentală, pretinzând că reglementează toate domeniile existenței. Este un experiment ideologic de amploare care are loc acolo.
Mathieu Bock-Côté
Cu alte cuvinte, doar la Bruxelles trebuie stabilite liniile directoare majore pentru țările care alcătuiesc UE: misiunea lor va fi atunci pur și simplu să le aplice cât mai bine posibil. Ele sunt reduse la domeniul administrativ. Acest mecanism urmărește să facă ireversibilă fiecare nouă etapă a integrării europene. Statele se obișnuiesc cu transfuziile financiare: acesta este ceea ce am putea numi un sistem de domesticire a popoarelor. Există, totuși, ceva surprinzător în a vedea țările care dau Europei mai mult decât primesc dar cred că ar fi încă incapabile să supraviețuiască fără ea.
Un apel la revoltă
UE devine orizontul de neîntrecut al acțiunii politice iar oricine intenționează să se abată de la drumul pe care îl stabilește, chiar și în contextul unor alegeri, va fi readus la ordine. Nu putem să nu ne amintim declarația lui von der Leyen, la momentul alegerilor italiene din 2022, în care explică că are mijloacele de a readuce Italia la ordine, dacă lucrurile „ar merge prost”. Conceptul de „a merge prost” avea virtutea clarității: dacă un popor votează prost, de exemplu, alegând un partid suveranist mai degrabă decât unul europenist, UE va putea să-l sancționeze. Amenințările au dat roade, evident.
Comisia Europeană se prezintă ca o adevărată nomenklatură, dar și ca un Politburo al Europei în construcție. Se remarcă unele figuri, precum Ylva Johansson, comisarul pentru Afaceri Interne, fostă membră a Partidului Comunist Suedez pentru care imigrația nu este o problemă, ci un proiect. Prin urmare, lucrează pentru a face posibilă trecerea demografică din Africa în Europa, fără de care aceasta din urmă ar fi aparent condamnată la ștergere. Vom vedea o inversare surprinzătoare a perspectivei. Fără îndoială, nu este străina de deschiderea sa față de cererile islamiste din inima UE. Europenismul pare inseparabil de multiculturalism.
Dar ce să faci cu criticii? Thierry Breton, cu reglementarea sa privind serviciile digitale europene, a oferit răspunsul în urmă cu ceva timp dorind să includă „ conținut care îndeamnă la revoltă ” ca un criteriu de sancțiune împotriva rețelelor sociale. Mai devreme sau mai târziu, opoziția față de imigrația în masă va fi interpretată și ca un apel la revoltă și va fi la fel și cu opoziția față de Uniunea Europeană, care îi determină pe mulți astăzi să pledeze pentru Brexit sau pentru părăsirea totală a UE. Poate că același lucru va fi valabil și pentru fermierii revoltați.
Trebuie să admitem că UE s-a transformat de-a lungul timpului într-o tehnostructură continentală, pretinzând că reglementează toate domeniile existenței. Este un experiment ideologic de amploare care are loc la Bruxelles. Își propune să fie ghidat de rațiune pură și de simțul istoriei. Comisia Europeană pretinde că va pilota UE printr-un sistem sofisticat de guvernare, lipsit de dispozițiile electorale ale tuturor partidelor. Mai presus de toate, vom vedea, pentru aceasta, un sistem imperial și post-democratic care nu-și spune numele.