Patrimoniul arheologic sirian a fost și este victima violențelor și a distrugerilor care au loc zilnic, dar și al furturilor și jafurilor organizate care se înmulțesc în această țară în care regimul politic este în derivă.
Generalizarea luptelor, vidul de putere în anumite regiuni ale țării și controlul deţinut în altele de grupuri de persoane înarmate au provocat o adevărată explozie de jafuri și de săpături arheologice ilegale, un fenomen similar cu ce s-a înregistrat în Irak, în 2003.
Armata siriană este de multe ori acuzată că ea însăși recurge la jafuri sau doar tolerează aceste acțiuni ilegale comise de civili, deseori în bande de traficanți bine organizate.
Mai multe înregistrări video realizate de amatori și postate online arată mai multe sculpturi, majoritatea busturi, care sunt înghesuite într-un camion, iar mai mulți militari discută în jurul respectivului vehicul, ceea ce confirmă ipoteza că armata fură sau permite să fie furate antichitățile de la Palmyra și din alte localități ale Siriei.
În opinia arheologului britanic Emma Cunliffe, dezastrul irakian din 2003 este pe cale de a se repeta: „Atât timp cât va exista o astfel de cerere pe piața internațională, jafurile vor continua”.
Într-un articol dat publicității de London Times, un traficant de antichități libanez, poreclit „Abu Khaled”, dădea asigurari că rebelii au organizat grupuri clandestine de căutători de antichități pentru a-și putea finanța lupta împotriva regimului. „Rebelii au nevoie de arme și antichitățile sunt un bun mijloc de a le achiziționa”, explică acesta.
