Bătrânețea reprezintă în sine o povară, dar să fii bătrân și să cerșești în stradă, parcă e deja prea mult și prea crunt. Apoi, bătrânii care aleg să-și sacrifice până și ultimul dram de sănătate pentru a-și ajuta rudele, intră în categoria super-oameni.
Ea este tanti Lenuța. Are 62 de ani și în fiecare dimineața vine în zona le Marais din Paris să vândă flori pe stradă.
După ce le dă pe toate, rămâne pe loc pentru a primi un ban în plus de la trecători. Locul ei e lângă treptele unei Biserici catolice.
„Vin aici să vând flori. Sunt culese de fiica mea și de nepoții mei, de pe câmp. Dar nu am flori tot timpul și-atunci mai stau și la cerșit!” E adevărat. Nici nu m-am apropiat bine de dânsa, că a și scăpat de ultimele două buchete de narcise. Doi euro bucata; vânzarea accelerată e firească.
O întreb de ce nu le dă mai scump dacă marfa i se epuizează atât de rapid, dar îmi mărturisește că e mulțumită și nu are de gând să ridice prețul prea curând. Nu speculează treaba asta.
În schimb, tanti Lenuța e conștientă că vârsta înaintată vine în avantajul ei și profită nevoie mare atunci când i se ivește oportunitatea: „Lumea îmi dă bani pentru că mă vede că sunt bătrână.
La fel și când iau metroul, controlorii nu-mi spun nimic când mă găsesc fără bilet.” Mă macină curiozitatea pentru cine își irosește sănătatea cerșind pe stradă. Apoi aflu. Pentru bătrânul ei de-acasă, din Arad, bolnav și în nevoi, de care îi este dor și pentru care vrea să se întoarcă acasă cât de curând.
După ce i s-a epuizat marfa, își ia desaga și o ia cătinel din loc.
Am senzația că vrea să scape de mine, dar mă înșel. Îmi mărturisește deschis că se îndreaptă către toaleta publică de lângă stația de metrou.
Coadă mare la WC, mon cher! „Uite, vezi, și aici trebuie să stau la rând?” Ei da, atunci când vine vorba de nevoile fiziologice, nimănui nu îi mai pasă de bătrânețea celuilalt! Profit că stăm la rând și continui cu întrebările.
Tanti Lenuța îmi mărturisește că a ajuns în țara lui Voltaire de șase luni, că are un fiu aici și că stă alături de el într-o baracă de la marginea zonei limitrofe Montreuil.
Mă minte! La 300 de metri de dânsa, dau de o altă femeie care vinde narcise, mult mai tănâră, și despre care sunt informată că este însăși fata ei!
Fiica lui tanti Lenuța refuză să facă un selfie cu mine, dar îmi oferă detalii despre viața ei familială. Tocmai ce s-a întors de la secția de poliție.
Aici dacă vinzi marfă la colț de stradă fără să plătești impozit la stat e mai grav decât să te prindă cerșind. Apoi, tănâra aruncă bomba: atât ea, cât și mama ei sunt în Franța de mai bine de trei ani.
Ca să evite expulzarea, mai vin, se mai întorc, mai vin, se mai întorc... Mai mult, îmi recunoaște că afacerea cu florile este mai puțin profitabilă pentru ea, mama ei ieșind în câștig din pricina vârstei înaintate. Ce dacă! Asta nu o împiedică să-i facă concurență la câțiva metri mai încolo.
Termin cu fiica, și o iau către casă. Dau din nou de tanti Lenuța, așezată lângă treptele Bisericii. Cerșește.
____________________
Citiți și:
Selfie cu un român al străzii din Paris. Alina, 22: „În Franța nu mă simt discriminată!”
Selfie cu un roman al străzii din Paris. Florentina: "România ne dăunează!"
