La mijlocul anilor 70 era un fotbalist important din campionatul francez, dar destinul avea să fie nemilos cu el. Jean-Pierre Adams s-a născut în 1948 la Dakar, dar a cunoscut gloria în Franţa. Cea mai norocoasă zi din viața sa a fost în aprilie 1969, când s-a căsătorit cu Bernadette. Au urmat doi copii.
Remarcabilul fundaș devenise stâlpul apărării în echipa Franţei, împreună cu Marius Tresor, un duo supranumit “garda neagră”. Cu ocazia unei operaţii uşoare la genunchi, Jean-Pierre Adams intră într-o comă lungă şi profundă, ca urmare a unei înşiruiri de erori medicale în timpul anesteziei. Nu s-a mai trezit de atunci. Adams este de 39 de ani în stare vegetativă.
Jucătorul lui Paris Saint-Germain nu avea de ce să se teamă. Operația la ligamente era una de rutină, dar pentru mai multă siguranță era efectuată sub anestezie totală. A fost ales pentru această procedură un spital din Lyon.
Înainte de operaţie, el a vorbit cu soţia sa, pentru a o linişti: „Încep să mă pregătească. Anestezistul va veni în câteva minute”.
De atunci nu a mai vorbit niciodată. În urma unei doze aproape letale de anestezic, a suferit un bronhospasm, o contracţie a bronhiilor care face dificilă respiraţia, iar creierul său a fost lipsit de oxigen. De atunci, el se află în stare vegetativă.
Dozarea greşită a unei anestezii înaintea unei operaţii de ligamente a provocat o comă care durează de 39 de ani, scrie au.sports.yahoo.com.
Adams se află în aceeaşi stare vegetativă ca şi anul trecut, ca şi acum 10, 20, ba chiar 39 de ani. Este la el acasă, întins pe pat, fără tub de oxigen care să-l ajute să respire, fără alte aparate. Nu se mişcă, nu vorbeşte, dar trăieşte, aşa, în felul său.
“Se mai văd mişcări ale gurii, aude, dar, din păcate, asta e tot ce face. Simte tot ce i se face și își dă seama imediat dacă îi dau eu de mâncare sau altcineva”, a declarat soția sa pentru CNN.
Nu există evoluţie
“Nu există vreo evoluţie, nici în bine, nici în rău. Deşi nu are nevoie de asistenţă respiratorie, rămâne în stare vegetativă. Un neurolog specialist în leziuni cerebrale l-a examinat acum un an, i-a făcut teste la spital, iar acestea au confirmat leziuni foarte grave ale creierului. Nu are riduri şi aproape deloc fire de păr alb. Îmbătrâneşte mai greu decât mine. Am impresia că timpul s-a oprit în ziua accidentului, la 17 martie 1982”, adaugă Bernadette.
“Când doarme, închide ochii, când e treaz, are ochii deschişi, dar nu vede. O să-l vedeţi în pat, arată normal, ca şi noi. Este aici, fără a fi aici. Cred că este în lumea lui. Nu se poate exprima, dar este viu. Îi vorbesc tot timpul. Îl îndemn să se mişte, reacţionează. Când, de exemplu, aude o voce pe care nu a mai auzit-o de multă vreme, eu văd diferenţa. Mişcă maxilarele, ai impresia că percepe ceva”, crede Bernadette Adams.
Devotament
Zi de zi alături de fostul fotbalist, Bernadette Adams mărturiseşte că are şi zile complicate. “Este epuizant. Uneori am nevoie să respir, mă sufoc”, explică ea. Neputând comunica, Jean-Pierre Adams este condamnat la tăcere de 39 de ani. “Dacă s-a săturat? Nu am de unde să ştiu. Dar nu vă imaginaţi că o să-l las să se sufoce şi să moară”, explică aceasta.
“O acumulare de neglijenţe”, a subliniat procurorul, în cadrul procesului penal din 1989. Internat la spitalul Edouard-Herriot din Lyon pentru o simplă operaţie la un ligament al genunchiului, Jean-Pierre Adams nu s-a mai trezit niciodată din anestezie. În dimineaţa respectivă era un singur anestezist la opt pacienţi.
Erori medicale
Cel care l-a intubat era un student, apreciat ulterior drept “mediocru”. Nu exista o masă bombată necesară acestui tip de operaţie în poziţie ventrală, iar pernele care ar fi trebuit să-l stabilizeze pe pacient alunecau. Iată o succesiune de erori care a antrenat un bronhospasm, înecând plămânii lui Jean-Pierre Adams şi lipsind, timp de prea multe minute, creierul de oxigen.
Cei doi anestezişti, declaraţi vinovaţi de rănire involuntară, au primit fiecare câte o lună de închisoare cu suspendare şi au fost obligaţi la plata unei amenzi în valoare actuală de 800 de euro. La tribunalul administrativ, Bernadette Adams a obţinut despăgubiri şi o pensie viageră, pe care i-o plăteşte sistemul de asigurări din Lyon.
Temeri
Ea se teme de un singur lucru. ”Mă tem că voi muri înaintea lui. Ce se va întâmpla cu el? Va muri fiindcă nimeni nu va avea grijă de el. El are nevoie de mine ca să mănânce, ca să își rezolve nevoile primare. Dacă eu nu sunt acolo, atunci cine?”, se întreabă ea.
La data de 10 martie a fost ziua lui. Bernadette i-a luat din nou cadouri. ”Nimeni nu uită să îi aducă cadouri. Indiferent că este ziua lui, Crăciunul sau ziua tatălui. Îi luăm un tricou sau pantaloni scurţi. Îl îmbrăcăm în hainele noi. În fiecare zi îi schimb hainele. Îi mai iau lucruri pentru camera sa. Îi schimb așternuturile și fac totul ca să aibă o cameră frumoasă. Era fascinat de parfumuri. Favoritul său era Paco Rabanne, dar nu mai există pe piață, așa că am trecut la Sauvage de la Dior”, mărturisește Bernadette, pentru CNN.
