La 15 septembrie 2020, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Israel au semnat tratate de pace la Washington. Au urmat acorduri de normalizare cu Maroc și Sudan, scrie Le Point
Acordurile Avraam își iau numele de la profetul celor trei religii monoteiste, evreiască, creștină și musulmană, toate având locul de naștere în regiunea Ierusalimului. Aceste tratate, semnate în septembrie 2020 la inițiativa administrației Trump, au început o realiniere geopolitică fără precedent în regiune.
Acordurile Avraam prevăd normalizarea relațiilor diplomatice dintre Israel și Emiratele Arabe Unite, pe de o parte, și Israel și Bahrain, pe de altă parte. Ulterior au fost semnate și acorduri privind normalizarea relațiilor dintre Israel, Maroc și Sudan.
Negocieri diplomatice discrete și fără precedent
Acest „punct de cotitură în istorie”, potrivit prim-ministrului Benjamin Netanyahu, este rezultatul întâlnirilor dintre reprezentanții statului Israel cu reprezentanții Bahrain și Emiratele Arabe Unite sub sponsorizarea Statelor Unite. Aceste două țări sunt membre ale Ligii Arabe, angajate încă de la începutul conflictului israeliano-palestinian împotriva statului evreu. Rezoluția de la Khartoum din 1967 a stabilit astfel în cadrul ligii regula „trei NU”: „Fără pace cu Israel, fără recunoaștere a Israelului și fără negocieri cu Israel”, potrivit unui raport al Grupului de cercetare și informare privind pacea și securitatea (GRIP). Poziția Ligii Arabe este clară: în conflictul israeliano-palestinian, ei susțin Palestina.
Planul de „pace inițiat de arabi” propus de Liga Arabă sub egida Arabiei Saudite și susținut de ONU în 2002 evidențiază soluția celor două state, cu recunoașterea existenței reciproce a Autorității Palestiniene și a Statului Israel. Liga Arabă se angajează apoi să recunoască legitimitatea statului evreu în cazul în care soluția celor două state este acceptată. Această poziție comună se confruntă însă cu normalizarea relațiilor dintre Israel și Egipt în 1978, care dorea să preia Peninsula Sinai, apoi între Israel și Iordania în 1994 care urmărea să garanteze recunoașterea granițelor sale.
O poziție moderată în conflictul israelo-palestinian
Astfel, treptat, alte patru țări ale Ligii Arabe se poziționează în favoarea unei linii moderate față de Israel: Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Sudan și Maroc. Aceste țări nu au granițe comune cu Israel și Palestina. De asemenea, în afară de Sudan, aceste țări nu s-au implicat direct în conflicte armate împotriva Israelului. În realitate, de multe ori schimburile informale și apoi comerciale au fost restabilite între aceste țări și Israel, în special din anii 1990, sub impulsul Acordurilor de la Oslo.
În fine, lansarea de către Iran, o republică islamică șiită, în anii 1990 a unui program de arme nucleare îngrijorează țările Ligii Arabe, cu majoritate sunnită, care consideră programul nuclear iranian drept o amenințare la adresa securității și integrității lor teritoriale. Această situație geopolitică încurajează anumite țări din Liga Arabă să se apropie strategic de statul evreu.
Această „fereastră de oportunitate” a fost apoi exploatată în 2017 de administrația Trump care a lansat negocieri între Israel și Emiratele Arabe Unite și Bahrain. Aceste țări au convenit în cele din urmă să semneze un acord cu Israel dacă țara se angajează să suspende procesele de anexare a coloniilor din Cisiordania.
La 15 septembrie 2020, Acordurile Avraam au fost semnate la Washington de reprezentanții țărilor în cauză și de președintele american Donald Trump. Textele prevăd normalizarea relațiilor dintre Israel și aceste două țări precum și stabilirea relațiilor diplomatice. Acordurile de normalizare cu Maroc și Sudan au urmat în decembrie 2020 și ianuarie 2021.
