Chiar dacă protocolul rămâne foarte secret, unele indicii pun la îndoială mitul „butonului roșu” care poate fi folosit doar de Vladimir Putin, scrie Le Figaro.
„Omenirea nu a avut niciodată o asemenea putere ca astăzi, o asemenea putere asupra naturii, spațiului, comunicațiilor, asupra propriei sale existențe”. Aceste cuvinte, de apel la rațiune cu privire la folosirea armelor nucleare, au fost pronunțate în 2017 de însuși Vladimir Putin, în cadrul unei ședințe a Clubului de discuții Valdai. Cinci ani mai târziu, în plin război de invadare a Ucrainei, stăpânul Kremlinului înmulțește amenințările cu privire la mobilizarea „tuturor mijloacelor de care dispunem” pentru a apăra Rusia. Și „nu este o cacealma”, asigură el.
Vladimir Putin "nebunul, toxicul, incontrolabilul"... Cele mai alarmante zvonuri se succed, din 24 februarie, despre sănătatea mintală a președintelui rus. Cel care conduce cea mai mare putere nucleară din lume (6255 focoase nucleare față de 5550 pentru americani) are încă mintea întreagă? Când vorbește despre amenințarea nucleară, care este riscul real? Are el capacitatea de a provoca haos global de unul singur?
Conform Constituției, președintele rus este cel care ordonă lansarea nucleară. Kremlinul rămâne însă foarte discret cu privire la restul protocolului. Vladimir Putin ar avea, la fel ca președintele american, o „valiză nucleară” de care nu s-ar despărți niciodată și care conține codurile de activare pentru lansarea unei rachete. Aceasta are un nume: „Cheget”. A fost pusă în funcțiune pentru prima dată în 1985, când Mihail Gorbaciov a preluat funcția de secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Servieta este conectată la un sistem special de comunicare numit „Kavkaz”, care menține comunicarea între înalți oficiali guvernamentali în timpul procesului de luare a deciziilor cruciale când este detectată o amenințare nucleară și se ia în considerare un răspuns similar. Acest sistem este în sine conectat la „Kazbek”, un sistem automat care cuprinde toți oamenii și toate organizațiile implicate în comanda și controlul forțelor nucleare strategice.
O decizie colectivă
Prin urmare, Putin are doar o parte din codul nuclear. Cui îi aparține restul? Ordinul trebuie să fie autentificat, potrivit mai multor analiști, de două persoane: ministrul Apărării și șeful Statului Major. În acest caz, Serghei Șoigu și Valeri Gherasimov. Ultimii doi ar avea deci fiecare o servieta cu codurile, avand rolul de a confirma transmiterea semnalului inițiat de președinte.
Statul Major rus primește apoi acest semnal și declanșează lovitura nucleară, fie prin transmiterea codurilor de autorizare către complexele de lansare (silozuri de rachete sau submarine cu rachete balistice), fie prin lansarea de la distanță de rachete balistice intercontinentale sau rachete balistice strategice mare-sol. „Analiștii presupun (...) patru niveluri de decizie și că Putin a trecut de la nivelul unu la nivelul doi atunci când a fost lansată „operațiunea specială” în Ucraina”, a explicat în aprilie Héloïse Fayet, cercetător la Ifri Security Studies Center. „ Acest lucru înseamnă probabil că timpul necesar între ordinul de a trage și lovitura reală este scurtat .”
Este posibil un veto?
Dacă Vladimir Putin ar decide să trimită o rachetă, ar putea fi împiedicat? „Având în vedere comportamentul lui Șoigu și Gherasimov față de Putin, așa cum am văzut în transmisiunile întâlnirilor dintre acești trei bărbați, este greu de imaginat că se pot opune lui Putin”, comentează Jean-Louis Lozier, consilier al Centrului pentru Securitate din Franța. Primul este unul dintre fondatorii Rusiei Unite, partidul lui Vladimir Putin, de care este foarte apropiat. Al doilea, șeful Statului Major General al Forțelor Armate din 2012, l-a inspirat pe președintele Rusiei cu principiul „războiului hibrid” pe care l-a folosit pe scară largă în politica sa externă.
Un observator militar rus, Vladimir Aleksandrovici Gundarov, a reamintit în 2021 răspunsul șefului de stat major al Armatei a 15-a a forțelor aerospațiale, generalul-maior Anatoly Nestechuk, când a fost întrebat la radioul Echo de la Moscova despre timpul de care dispune președintele „Nu vă spun o cifră precisă (...) dar, în general, este mult timp. Nici un minut, nici zeci de minute, sunt mai multe zeci de minute”, a răspuns el vag. Puține detalii reușesc astfel să fie divulgate.
Dar celelalte puteri nucleare?
Dar protocoalele altor puteri nucleare? China este la fel de secretă ca și Rusia cu privire la procesul său decizional. În 2004, un document dezvăluit de Uniunea Oamenilor de Știință sugera că decizia de a lansa rachete revine comisiei militare centrale și președintelui acesteia, în acest caz, șefului statului chinez Xi Jinping.
În Statele Unite, președintele are toate puterile în cazul unui atac, în conformitate cu articolul 2 din Constituție. Odată ce comanda este dată și verificată, aceasta este irevocabilă. Și în Franța, ordinul de tragere este responsabilitatea exclusiv a președintelui, „șef al forțelor armate” și „președinte al consiliului de apărare și securitate națională”. În Marea Britanie, prim-ministrul este responsabil.
