Cred că unii au rămas mult în urma vremurilor, sau pur şi simplu îi depăşeşte situaţia. Din ce în ce mai des ajung la concluzia că dacă vrei să înţelegi mai bine ce se întâmplă în prezent, e bine să întrebi un copil.
Ce mai vaiet, ce mai zbucium, cu subiectele la Olimpiadă, că vai, dar cum să pui copiii să scrie un denunţ?
O simplificare scornită de o minte cel puţin înceată, preluată din servă de onor politicienii care au reuşit încă odată să dea, scuzaţi, că poate sunteţi la masă, cu mucii-n fasole. Pentru că lucrurile stau cu totul altfel decât a putut înţelege mintea hidrocefalului cu pricina.
E vorba despre un exerciţiu de imaginaţie al naibii de util, pentru că îi pune pe elevi să se transpună în perioada comunistă, o perioadă despre care ei nu ştiu mare lucru, pentru că pur şi simplu nu erau în schemă la vremea respectivă.
O provocare cel puţin interesantă din care ipochimenii care dorm iepureşte, să nu care cumva să audă la uşă "deschideţi, DNA!", au înţeles doar ce i-a dus instrumentul dintre urechi.
Altă indignare şi cu subiectul la limba engleză, în care li s-a cerut elevilor să vorbească despre Ordonanţa 13. Sincer, dacă aş primi un asemenea subiect, nu ştiu pe unde aş scoate cămaşa, că eu abia înţeleg ce boscorodesc avocaţii în română, darămite să mai traduc şi în engleză.
Interesant e că lăcrămaţiile n-au venit de la elevi sau părinți, ci de la profesori şi asta e grav, pentru că sunt oamenii puşi acolo să modeleze minţile copiilor.
Ori dacă ăsta e sensul în care-i vor modela, mecanic, fără imaginaţie şi pe linie de partid, e vai şi-amar.
