*
„Hai să-nceapă gălăgia,/Haide, haide România !”, astfel sună un spot publicitar dedicat fotbaliștilor tricolori calificați la turneul final din Franța. Versuri mai stupide nici că se putea, cine le-o fi născocit ? Dumnezeule, câți cretini circulă liber prin Univers ! Vasăzică, rima potrivită pentru România este... gălăgia. Aici, autorul chiar că are dreptate, țara mea este o permanentă sursă de larmă sterilă, nesfârșită și obositoare. Zi de zi ne irosim degeaba în gâlcevi și cârcote purtate pe tonalități înalte, încât am asurzit cu toții.
*
Mamadou Sakho era pe cale să devină un fotbalist cu oareșce cotă pe piața internațională. Un fundaș aprig și tare ca o stâncă. În aprilie tocmai adusese calificarea „cormoranilor” în mirabolantul meci cu nemții de la Dortmund. O partidă de poveste, cum se întâmplă rareori să trăiești. Apoi a căzut știrea că francezul ar fi înghițit niște pastile de slăbit ce conțineau substanțe interzise. Cât din victoria asupra Borussiei s-o datora „pastilelor-minune” ? Nimic din ce se vede nu e adevărat, totul ascunde o mizerie, o minciună... Banii, mizele uriașe, au stricat sportul... Cartelul medicamentelor decide după bunul plac ierarhiile și clasamentele, gloria sportivă ! Iar noi suntem victimele perfecte, ne înfierbântăm, ne iluzionăm aiurea, aidoma unor puști care se încăpățânează să-și păstreze puritatea.
*
„Tase, ușcheala !” i-a strigat nervos Hagi lui Tănase, chemat la microfon imediat după un alt eșec. Și tânăra speranță a dobrogenilor s-a supus, fâstâcită și umilită. În clipa aceea am înțeles încă o dată de ce „Regele” nu va fi niciodată antrenor. Păcat, totuși, că își pierde vremea pe băncile acelea unde este nevoie de tact, de calm, de har. Geniul fotbalistului de odinioară nu-i folosește la nimic azi, dimpotrivă. Îl sâcâie, îl enervează la culme, cum să-i îngădui pe alde Bănel și Boli cu preluările lor de pietoni ?
Dacă vrea să nu-și dărâme singur statuia, Hagi ar trebui să priceapă că nici Stoicikov nu-i antrenor, și nici Maradona, și nici Bagio... până mai ieri colegii lui de geniu cu crampoane.
*
La capătul barajului pierdut în fața Germaniei, Simona Halep și-a amintit că o durea un picior. Și ne-a mai declarat că tot ce își dorește e să...doarmă. A început cu o ațipeală la Stuttgart. Noapte bună, Simona, oriunde ai fi !
*
Olimpiada de la Rio se va desfășura doar cu câțiva sportivi români. În afara handbalistelor, nimic care să ne ridice pulsul, participanți la număr, turiști. Într-o țară în care orele de educație fizică sunt o corvoadă, singura întrecere sportivă școlară este cea a scutirilor medicale. „Daciada” a murit demult, acum e în toi „chiulangiada”, dar forul internațional n-a omologat-o ca probă olimpică. Deocamdată.
*
Gazeta Sporturilor seamănă din ce în ce mai mult cu Infractorul de la începutul anilor ´90. În loc de cronici sportive, povești penale, dezvăluiri judiciare. Bacterii spitalicești și impresii din sălile de judecată, de parcă ziarul ar fi gazeta de perete a procurorilor. Sportul a fost înghițit de senzaționalul carceral, iar „Spartachiada” de altădată se numește azi... „Tolontaniada”. Sunt sigur că Ioan Chirilă se răsucește pe undeva, răsfoind cotidianul pe care l-a iubit atâta...
