În sfârșit, războiul din Ucraina își așteaptă pacea la care râvnim de trei ani ! A fost nevoie de o convorbire telefonică internațională (cu taxă inversă?) pentru ca speranța să-și desfășoare aripile deasupra unui front însămânțat cu sute de mii de vieți nevinovate. La cele două capete ale firului invizibil au stat Donald Trump și Vladimir Putin și cum cei doi nu s-au auzit de multișor, s-au întins la discuții timp de nouăzeci de minute. Cât durează un meci de fotbal fără prelungiri, adică. Sper să nu avem și lovituri de departajare, că asta ar însemna alte și alte cadavre ! Cine va câștiga partida, habar n-am, deocamdată, însă eu merg pe un egal, nu unul de salon, desigur ! Blatul îl resping din start, ne e îndeajuns momentul declanșării conflictului, deloc cușer! Până atunci, să consemnăm declarația locatarului de la Casa Albă referitoare la conversația istorică: „Tocmai am avut o conversație telefonică lungă și foarte productivă cu președintele rus Vladimir Putin. Am discutat despre Ucraina, Orientul Mijlociu, energie, inteligență artificială, puterea dolarului și alte subiecte. Amândoi am reflectat asupra istoriei mărețe a națiunilor noastre și asupra faptului că am luptat împreună cu atât de mult succes în cel de-al Doilea Război Mondial, amintindu-ne că Rusia a pierdut zeci de milioane de oameni și noi, de asemenea, am pierdut atât de mulți!
Am vorbit despre punctele forte ale națiunilor noastre și despre marile beneficii pe care le vom obține într-o zi dacă vom lucra împreună. Dar mai întâi, așa cum am convenit amândoi, vrem să oprim milioanele de morți care au loc în războiul cu Rusia/Ucraina. Președintele Putin chiar a folosit sloganul meu de campanie foarte puternic «Bunul simț». Amândoi credem foarte mult în el.
Am convenit să lucrăm împreună, foarte strâns, inclusiv să ne vizităm reciproc țările. Am convenit, de asemenea, că echipele noastre respective vor începe imediat discuțiile și vom începe prin a-l suna pe președintele Zelenski al Ucrainei pentru a-l informa cu privire la conversație, ceea ce voi face chiar acum.
I-am rugat pe secretarul de stat Marco Rubio, pe directorul CIA John Ratcliffe, pe consilierul pentru securitate națională Michael Waltz și pe ambasadorul și reprezentantul special Steve Whitkoff să conducă discuțiile, care cred cu tărie că vor avea succes.
Milioane de oameni au murit într-un război care nu ar fi avut loc dacă aș fi fost președinte, dar s-a întâmplat, așa că trebuie să se încheie. Nu ar trebui să se mai piardă alte vieți!
Vreau să îi mulțumesc președintelui Putin pentru timpul și efortul pe care le-a dedicat acestui apel și pentru eliberarea de ieri a lui Mark Vogel, un om remarcabil pe care l-am primit personal la Casa Albă aseară. Cred că acest efort se va încheia cu succes, sperăm în curând".
O întrebare mă hăituiește neîncetat: ce caută America în gâlceava pravoslavnică? Nu că v-ați pus-o și voi? Că e logic, de vreme ce confruntarea militară s-a purtat între... Rusia și Ucraina! Or, firesc e ca negocierile să-i aibă ca protagoniști pe cei doi, nu? Răspunsul nu le profită yankeilor și ultrașilor lor pătimași, orbi de-a dreptul!, care au negat orice amestec al „națiunii indispensabile” în sfada est-europeană. Deodată, ceea ce am susținut încă din 2022 și anume că sămânța belicoasă azvârlită în pământul rutean pute a hamburger se adeverește astăzi. Păi, dacă „Unchiul Sam” nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i miroase, de ce s-a trezit să-l sune pe țarul de la Kremlin? Ce rost are să se vâre în ciorba altora? Nu că s-au deconspirat apostolii libertății și democrației universale? Ehe, și ce apostoli, înarmați până-n dinți și lacomi fără pereche...
De la București, ambasada „partenerului strategic” a transmis un mesaj în aceeași cadență: „Războiul din Ucraina trebuie să se încheie printr-o soluție negociată, în care ambele părți vor trebui să facă concesii. Acest proces va necesita o diplomație fermă și abilă. Doar Statele Unite, sub conducerea președintelui Trump, pot transforma acest obiectiv în realitate”. Un mesaj obligatoriu și precaut, cu destule dedesubturi. Ca și depeșa semnată de Marco Rubio, secretarul de stat de pe Potomac: „În primul rând, permiteţi-mi să spun acest lucru. Credem că ceea ce a făcut Putin a fost teribil: invadarea unei ţări, atrocităţile pe care le-a comis. A făcut lucruri oribile. Dar necinstea care a existat este că am făcut cumva oamenii să creadă că Ucraina ar fi capabilă nu doar să învingă Rusia, ci să o distrugă, să o împingă înapoi la cum arăta lumea în 2012 sau 2014, înainte ca ruşii să ia Crimeea şi altele asemenea. Iar rezultatul, ceea ce au cerut în ultimul an şi jumătate, este să finanţeze un impas, un impas prelungit, în care suferinţa umană continuă. Între timp, Ucraina este dată înapoi cu 100 de ani; reţeaua lor energetică este distrusă. Adică, cineva va trebui să plătească pentru toată această reconstrucţie ulterioară. Şi câţi ucraineni au părăsit Ucraina, trăind acum în alte ţări? S-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată. Adică, acesta este viitorul lor, şi este în pericol în această privinţă. Aşadar, punctul de vedere al preşedintelui este că acesta este un conflict prelungit şi că trebuie să se încheie. Acum, trebuie să se încheie printr-o negociere. În orice negociere, ambele părţi vor trebui să renunţe la ceva. Nu am de gând să prenegociez asta. Adică, aceasta va fi munca diplomaţiei dure, ceea ce obişnuiam să facem în lume în trecut, şi eram realişti în această privinţă. Dar ambele părţi într-o negociere trebuie să cedeze ceva. Şi acest lucru va lua timp, dar cel puţin avem un preşedinte care recunoaşte că obiectivul nostru este ca acest conflict să se încheie, şi trebuie să se încheie într-un mod durabil, deoarece este un conflict nesustenabil - din toate părţile, în cele din urmă este nesustenabil. Rusia plăteşte un preţ mare pentru acest lucru în propria sa economie, rata inflaţiei şi altele asemenea. Dar, până la urmă, aceasta este poziţia preşedintelui şi acesta este adevărul. Şi cred că chiar şi un număr tot mai mare de democraţi ar recunoaşte acum că ceea ce am finanţat este un impas, un conflict prelungit şi poate chiar mai rău decât un impas, unul în care Ucraina este distrusă treptat şi pierde tot mai mult teritoriu. Aşadar, acest conflict trebuie să se încheie”[1].
Oficialii europeni de prim rang au reacționat în mod previzibil, iritați la culme că SUA și Rusia i-au ocolit. Sărmanii, abia acum au realizat că sunt simpli figuranți în piesa ce se scrie altundeva... Replica muscalilor n-a întârziat, ex-președintele Dmitri Medvedev, marioneta preferată a neînduplecatului Putin, azvârlindu-ne direct în față nevolnicia: „Aceasta arată rolul său real în lume .Vremea Europei a trecut. Nu a fost avertizată despre discuția telefonică Putin - Trump sau consultată în privința conținutului sau declarațiilor ulterioare. Asta arată care este rolul ei real în lume și șansele ei să facă rost de un bărbat. Nici nu e de mirare. Epoca Europei s-a terminat. E slabă, urâtă și fără niciun folos. Europa, această fată bătrână frigidă, este înnebunită de gelozie și furie. (...) Este imposibil să ne îngenuncheze. Și cu cât adversarii noștri își dau seama mai repede de asta, cu atât mai bine”.
„Ucraina, vrea pace mai mult decât oricine. Vom stabili pașii noștri comuni cu America pentru a opri agresiunea rusă și pentru a garanta o pace fiabilă și prelungită”, a bâiguit și Volodimir Zelenski, autorul moral al tragediei concetățenilor săi.
În acest context extrem de încordat, găsesc mai potrivite ca oricând vorbele părintelui fondator al Turciei moderne. Astfel, cu prilejul unei întruniri la Ankara a Consiliului Înţelegerii Balcanice, Kemal Atatürk susținea: „De astăzi înainte, noţiunea de umanitate a atins un asemenea punct, încât ea va ajuta la purificarea conştiințelor noastre şi la înălțarea sentimentelor noastre. Dacă observăm şi examinăm situaţiile şi exigenţele lor cu gândirea unui om civilizat şi în lumina unei înalte conştiinţe, vom ajunge la următorul rezultat: a îndemna pe oameni să se sugrume unii pe alţii, sub pretextul de a-i face fericiţi, constituie un sistem inuman şi eminamente regretabil. Unicul mijloc pentru a asigura fericirea oamenilor este apropierea lor, făcându-i să se iubească şi de a acționa cu energie în aşa chip ca să-și satisfacă nevoile materiale şi morale reciproce. Adevărata feriaire a umanităţii în climatul de pace mondială nu va fi posibilă decât dacă va crește numărul propovădnitorilor acestui înalt ideal.
El precizează apoi măsurile utile spre a menţine pacea mondială : „Dacă se vrea o pace durabilă, trebuie să se ia măsuri internațioanle pentru ameliorarea situației maselor. Bunăstarea întregii umanități trebuie să ia locul foamei și opresiunii. Cetăţenii Iumii trebuie educați în așa fel încît să se depărteze de lăcomie, răutate şi răzbunare“[2].
Mă tem însă că un astfel de deziderat nu se va împlini niciodată, întrucât omul înseamnă, înainte de toate, lăcomie, răutate și răzbunare...
