Am căscat şi eu, ca tot cetăţeanul, ochii pe la cele televiziuni, ocazie cu care am aflat că protestatarii de duminică erau ba de la doi şi-un sfert, ba fanii Codruţei Kovesi, ba plătiţi de Soros, ba mineri, ba autorii unei lovituri de stat, nici măcar câinii n-au scăpat, fiind plătiţi ba de unul, ba de altul.
Să zicem că într-o oarecare măsură pot înţelege cântecul trompetelor de partid. Ceea ce nu înţeleg este virulenţa cu care s-a pornit marşul trompetelor pe reţelele de socializare.
Câţiva prieteni mi-au reproşat tonul moderat, spunându-mi că m-am cam înmuiat. Nu dragii mei, vă asigur că sunt capabil să-mi umplu din nou tocul cu acid şi să-mi ascut limba, însă nu v-aţi săturat de otrava care se revarsă de prin toate mijloacele de dezinformare în masă?
Nu credeţi că e timpul să ne folosim aparatul gânditor şi în alte scopuri în afară de împroşcatul cu noroi? Se vor găsi oricând creiere mici care să-şi împartă conştiincios bâte în cap, dar cred că e momentul să ne punem mintea la treaba în scopuri constructive.
Hai să băgăm spaima în politicieni, pentru că cel mai mare coşmar al lor este un popor care nu mai înghite lucruri mestecate de alţii, un popor care gândeşte.
Între timp am văzut şi noul proiect de buget, din care marele perdant este, da, aţi ghicit, învăţământul. Ceea ce ne arată încă odată cam ce fel de naţie vor ocârmuitorii să fim.
