Rusia, încotro?

08 Feb 2022 | scris de Marian Nazat
Rusia, încotro?

„E  de ajuns să laşi cincizeci de ani istoria în pace pentru ca toţi oamenii să atingă, fără osteneală, o încântătoare bunăstare"[1], zice un personaj din Cevengur și adevărul  vorbelor sale capătă azi altă semnificație. Azi,  când  dinspre  Răsărit suflă iarăși un vânt siberian cu miros de praf de pușcă. Ce le-o fi venit pravoslavnicilor să tulbure  liniștea din  regiune după opt decenii de părelnică pace? O fi cumva un alt puseu de cuceritori, stârnit de testamentul părintelui Petru cel Mare? Ori o încercare vicleană a Țarului Putin de a abate atenția mujicilor de la sărăcia ce a acaparat imensul spațiu rusesc? Și brusc îmi aduc aminte de un dialog ce se încăpățânează să rămână mereu actual:

          „-Vă e urât să trăiţi ? întrebă Dvanov compătimitor.

          - Suntem într-o fundătură. Prin toată Rusia, spun cei care-au  trecut pe-aici, bântuie un fel de gol care a înghiţit tot; pe noi văd  că ne-a ocolit: ne simţim tare nedreptăţiţi”[2]. Dar nu orice fundătură,  ci una în care au pierit, omorâți, milioane de nevinovați, și nu numai ieri sau alaltăieri... Parcă îl și aud pe disidentul Alexandr Issaievici Soljenițîn denunțând sinistrul  genocid  săvârșit cu secera și ciocanul: „Trebuie să înțelegeți că liderii bolșevici care au luat puterea în Rusia nu erau ruși. Cei care au luat puterea aveau ură pe ruși. Aveau ură pe creștini. Conduși de ura etnică, au torturat și ucis milioane de ruși fără  niciun fel de sentiment uman. Acest lucru nu poate fi uitat. Bolșevismul a comis cel mai mare măcel din toate timpurile. Faptul că majoritatea  omenirii este ignorantă în această privință și nepăsătoare în fața acestei enorme crime este dovada că mass media globale sunt în mâna autorilor."[3]  Aidoma rostise și Winston Churchill mai înaintea celebrului scriitor, în 1919: „Încă de pe vremea lui Spartacus, Weishaupt, Karl Marx, Troțki, Bella Kun, Rosa Luxemburg și Emma Goldman, această conspirație mondială a cunoscut o creștere constantă. Aceasta conspirație a jucat un rol decisiv și identificabil în Revoluția Franceză. A fost, de asemenea, leagănul tuturor mișcărilor subversive în secolul al XIX-lea. În final, acest grup de personalități  extraordinare din lumea secretă a marilor orașe din Europa și America a înșfăcat de păr poporul rus, devenind stăpânii incontestabili al acestui mare imperiu.”[4] Dar lumea e neatentă la trecutul istoric și de aceea relele vechi se tot repetă. Și cum naiba să nu te întrebi platonovian: „Oare de ce în război şi în revoluţie oamenii au totdeauna  vise ? (...) Iar în vreme de pace nu se întâmplă aşa:  dorm toţi buştean”[5] ? De ce ? De ce?... Fiindcă am înnebuni, probabil, să trăim în permanență  cu stafiile alături. Care e miza, totuși, a noului conflict ruso-ucrainean și ce caută tancurile moscovite la granița vecinilor de conjunctură? Mă străduiesc să pătrund tâlcul demonstrației de forță militară a Maicii Rusia, dincolo de obținerea unei poziții privilegiate în negocierile cu Occidentul. Mă dumiresc oarecum citind un interviu acordat în 2016 de către Shimon Peres (ex-președintele Israelului)  jurnalistului David Samuel: „«Sunt foarte bun prieten cu Putin și o să-ți relatez, pe scurt, conținutul uneia dintre discuțiile noastre recente. I-am spus: Ai 63 de ani, eu am 93. Spune-mi, ce vrei să realizezi în următorii 30 de ani? Pentru ce lupți? Speri să enervezi America? Mi-a răspuns: Nu. Vrea America o bucată din Rusia? l-am întrebat. Nu. Ai probleme să discuți cu Obama? De ce mă întrebi? a replicat. Uite, nu sunt spion, orice ar fi spune-mi. M-a întrebat: Tu ce crezi? Și i-am spus: America va câștiga, indiferent ce faci. De ce? m-a întrebat. Pentru că ei sunt norocoși și tu nu!». (Peres izbucnește în râs.)

          «I-am mai spus: Când un american se trezește dimineața, ce vede? În sud, Mexic – ei îi acceptă pe mexicani în țara lor. În nord, Canada – cu canadienii sunt cei mai buni prieteni din lume. Iar pe dreapta și pe stânga – pești în ocean. De ce și-ar face Obama griji? Tu, tu te trezești dimineața și pe cine ai? Japonia, China, Afganistan? O, Doamne! Rușii știu că ai o mulțime de pământ și nu le dai o lețcaie. Ai 20 la sută din apa dulce și nu le dai nimic. Așa că, atunci când se va topi zăpada în Siberia, primul lucru pe care îl vor vedea acolo vor fi chinezii. Pentru că sunt o mulțime de chinezi în est și prea puțini ruși.

            Al doilea lucru pe care i l-am spus: America are cel mai bun raport între mărimea suprafeței și numărul locuitorilor. Aici, în Rusia, e cum nu se poate mai rău. Douăzeci de milioane de kilometri pătrați. Dumnezeule! Dar nu ai oameni. Oamenii tăi sunt pe moarte. Nu fi impresionat de aplauze și de ceea ce-ți spun unii. Oamenii nu te vor ierta. De ce rușii trăiesc în medie 62 de ani, iar americanii 82? Te comporți ca un țar! Ce-au făcut țarii? Au dezvoltat două orașe, St. Petersburg și Moscova, de exemplu. Orice dorești, găsești acolo. Restul Rusiei e ca Nigeria acoperită de zăpadă. Oamenii tăi agonizează. Nu le dai viață. Crezi că te vor ierta? De ce e mare America? Pentru că dă. De ce e Europa în necaz? Pentru că e apucătoare. America dă; lumea zice fiindcă e generoasă. Eu cred că e înțeleaptă. Dacă dai, îți faci prieteni. Cea mai benefică investiție e să-ți faci prieteni. America a avut curajul să croiască Planul Marshall, o mare bucată din produsul intern brut pe care a dat-o Europei muribunde. Și, în felul ăsta, au arătat că e cea mai bună investiție din lume. Nu e țară europeană să nu fi luat un imperiu. Francezii și britanicii, portughezii, toți. Și ce s-a întâmplat? Au fost aruncați de acolo și au plecat cu nimic. Anglia, cel mai mare imperiu de la soare-răsare la soare-apune, toate oceanele, și delicații, non-violenții indieni i-au azvârlit afară lăsându-i cu nimic în afara a trei insulițe cu care nu știu ce să facă. Crede-mă, i-am spus lui Putin, dușmanii și dușmăniile sunt cele mai mari irosiri în viață. Investești într-un lucru prostesc. Ai văzut America venind în Orientul Mijlociu, după plecarea Marii Britanii, nu chiar ca un imperiu, ci cu siguranță ca un garant al acordurile între state, iar acum vezi America… nepărăsind regiunea în întregime, dar valul a trecut. Vreau să spun că îți poți permite, fiindcă investiția în prietenie încă mai există. Ai NATO. Ai Europa, ceea ce înseamnă 600 de milioane de oameni care încă mai sunt cu tine.

            Putin mi-a replicat: Ascultă, ce vrei de la mine? La ce vă trebuie NATO? Uniunea Sovietică nu mai există. Tratatul de la Varșovia a fost destrămat. Sunt gata să fiu membru NATO, ca voi! Dar de ce au nevoie de Georgia în NATO? De ce au nevoie de România în NATO? Vor să meargă în Europa, să se ducă în Europa. Dar cu ce armată vor ei să lupte? Apoi, mi-a spus: Crezi că n-am știut că Crimeea e rusească și că Hrușciov a făcut-o cadou Ucrainei? Nu mi-a păsat, până când ați avut nevoie de ucrainieni în NATO. Pentru ce? Nu m-am atins de ei. Au vrut să meargă în Europa, am spus: Excelent, duceți-vă în Europa. Dar de ce ce aveți nevoie de ei în NATO?

            Putin mi-a spus că a vorbit cu Obama. I-a zis: Știi ce? Sunt gata să mă alătur vouă în Orientul Mijlociu. Economic, nu militar. Am investit 4 miliarde de dolari în Libia, lucram pentru o tranziție acolo. Apoi, într-o dimineață, am citit că Obama a tăiat legăturile cu Libia. Am pierdut 4 miliarde. Așa că l-am întrebat: De ce-ai făcut asta? Te-ai gândit ce se va întâmpla acolo după aceea?

            Poate că Obama era cu gândul în altă parte… I-am spus lui Putin: Uite, în ciuda tuturor acestor lucruri, de ce nu faci ce fac americanii? Construiește o altă cârmuire sau un organism de conducere care să permită dezvoltarea întreprinderilor. N-ai decât un guvern, în guvern ai cele mai ambițioase persoane, ele sunt corupte, îi corup pe alții, sunt corupte oricum, nu sunt loiale. Ia companiile și lasă-le să facă ce fac companiile americane. Ei bine, ce propui?, m-a întrebat. I-am spus: Avem un milion de vorbitori de rusă în Israel. Suntem cei mai buni sau printre cei mai buni în știință. Suntem gata să vă ajutăm. Lucrează în afara guvernului. Sau abandonează-l, e corupt oricum. Altfel nu vei câștiga». Aici, Peres a râs din nou.

            «Putin mi-a spus: OK, să încercăm. Și asta încercăm acum. Iar absurditatea acestei povești este că au existat unele companii americane care au investit în Rusia și acum au probleme mari. M-au rugat să le ajut»”.[6] Generoasa Americă... haida-de, să nu ne batem joc de adjective! Apucătoarea Europă... aici tac mâlc. Vasăzică, dragă Vladimir Vladimirovici, dacă nu permiți accesul capitalului transnațional la rentabilizarea întreprinderilor tale și la exploatarea uriașelor resurse naturale, nu vei avea liniște ! Cam astfel suna mesajul transmis de abilul politician israelit... Banii, banii, iată miza! Deunăzi, lucrurile stăteau cam la fel, ne-o spune inevitabilul Andrei Platonov: „- Comerţul liber, continuă vorbitorul, este pentru  puterea  Sovietică  exact  ca  lutul  cu  care  să  astupăm  găurile  ruinei noastre, măcar prin locurile cele mai ruşinoase...

            - Ai înţeles ? îl întrebă încet Fufaev pe Gopner. Trebuie  luată burghezia în circuitul local - este şi ea un obiect util...”[7]

          Prinși fără vină  pe fâșia  belicoasă, ne-am trezit deodată cu inamicul în coastă și cu iminența ordinelor de mobilizare. Gluma se îngroașă și abia acum culegem  roadele statutului nostru de  scutlâc american. Trupele NATO se pregătesc să  riposteze  și sapă tranșeele de apărare în glia ce nu le aparține, plină cu osemintele strămoșilor mei. Ca să ne potolească spaima, propaganda oficială are grijă să  ne repete parșiv că semnele  prosperității s-au îmbulzit la Deveselu odată cu năvălirea pașnică a yankeilor... Ți se face lehamite, zău ! În toiul vânzolelii războinice, îmi șoptesc înfrângându-mi anevoie mânia:  „Credem că murim pentru patrie, dar murim pentru industriași și bancheri.” Câtă  dreptate are Anatol France...  De-a pururi !

 

          7 februarie 2022

 

 

[1] Andrei Platonov,  Cevengur

[2] Ibidem

[3] Citat de Mihai Șerban în Manifest. Cartea neagră a României

[4] Winston Churchill, Discurs ținut în Camera Comunelor în 5 noiembrie 1919, apărut în articolul intitulat «Sionismul și Bolșevismul», în ziarul Ilustrated Sunday Herald, în 8 februarie 1920 (citat de Mihai Șerban în  Manifest. Cartea neagră a României).

[5] Andrei Platonov,  Cevengur

[6] A se vedea și comentariul Leliei Munteanu: „La ce vă trebuie NATO ?”

[7] Andrei Platonov,  Cevengur

 

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Editorial

Ultima oră