Ruga și crucea

 Urc în taxi. La stația mașinii, dispecera lansează comanda: „Liceul Iulia Hașdeu, pentru Mihaela!” După un răstimp, un șofer întreabă nedumerit: „Mihaela Hașdeu, pentru Iulia? Că nu am reținut bine”. Ce vremuri, de scandaloasă incultură, în care Cordunenii, vestiții interlopi ieșeni, au devenit mai celebri decât Cordovanii, personajele minunatului roman scris de Ion Lăncrănjan… Societatea de consum își devorează necontenit toate miturile aducătoare de sănătate spirituală și socială.  

*

„Copac rău și nătărău,
Își dă frunza într-o dungă,
Să foșnească vreme lungă,
Liniștea să n-o ajungă.
Își dă creanga într-o parte,
Nici de umbră s-aibă parte.
Maica Sfântă a oftat,
A oftat, s-a supărat
Și din gură-a blestemat :
- Plopule, lemn urgisit
Să te zbați neodihnit,
Nici în lin, nici în senin
Creanga ta să n-aibă stare,
N-aibă umbră, nici răcoare.
Frunza-n tine să nu stea
Nici ziua și nici noaptea.
Și cu vînt,
Și fără vînt
Să te clatini pe pămînt !”1

Câte clipe am petrecut tolănit la umbra mereu tremurândă a plopului… Și mă miram întruna de ce e atât de nevricos, și căutam să-i dezleg taina ciudatei stări, și mă căzneam să-l scot din bâlbăiala firii... Degeaba. N-a fost chip să-l opresc din sughițul ce-i cuprinsese tot trupul longilin și părelnic fragil. De unde să știu eu că Maica Domnului îl blestemase atunci ? Dar nici nu-mi trecea prin minte că mama lui Isus ar fi putut invoca urgia divinității împotriva cuiva. Mi-o închipuiam deasupra precarităților pământene, însă m-am înșelat, era și ea o biată femeie, la urma urmei. Plopul îmi este martor.

*
1Ion Pillat – Nașterea Domnului

Părintele Justin Pârvu rostește un adevăr vechi de când lumea pe meleagurile valahe. „Conducătorii noștri politici întotdeauna au dus politică cu străinii și după aceea cu românul”. Așa se întâmplă și astăzi, îndeosebi azi, căci președintele Klaus Iohannis se adresează mai întâi celor de-afară, lor li se împărtășește. Numai după aceea aflăm și noi, ăștia rămași încă în țară, ce ni se mai pregătește. Din interviurile sibianului difuzate de televiziunile străine în care vorbește vag și distant despre… români.

*|

„Rugăciunea este pâinea care cu adevărat hrănește neamul nostru”, e de părere același cleric. Pâinea aia divină s-a cam terminat, de vreme ce românii au luat calea băjeniei. Ca să se hrănească, ei au fugit din rugăciunea străbună și au ales exilul. De aceea ni se va pierde și neamul, ruga în atâtea limbi duce la pieirea românismului.

*

„Acolo este adevărul istoric, la bătrâna care se roagă aplecată la rădăcina sfintei Cruci”, ne asigură monahul cu barbă și plete sure. Pufnesc în râs, fiindcă adevărul istoric se tot schimbă, în funcție de toanele unuia sau altuia. Adevărul istoric e chiar diavolul, pricina atâtor căsăpiri naționale și mondiale, așa că nu-i căutați dracului între coarne ! Iar pe bătrâna îngenuncheată la rădăcina crucii n-o interesează adevărul istoric, grija ei este să-și tocmească bine rânduielile de apoi.

*

Trecem prin dreptul unei biserici. Taximetristul se închină cu gesturi pripite. „De ce o faceți ? ” mă arăt curios și nepoliticos, deopotrivă. „Din obișnuință, să mă ferească Domnu´ de rele”, îmi răspunde el calm. Neîndoielnic, „Este nevoie de un număr mare de rugători, astfel încât să cadă planurile necredincioșilor”.1 A văzut cineva vreo vâlvătaie în jur, o pâlpâire măcar ? Așa că trăim în continuare după planurile urzite de necredincioși… Niște necredincioși care nu uită să-și facă semnul crucii…

1Părintele Justin Pârvu