Belgrad. Delegația olimpică a Serbiei, cu Nole Djoković în frunte, este primită cu ovații de o sută de mii de compatrioți. Focurile de artificii luminează noaptea magică, iar eroii medaliați își salută suporterii din balconul prezidențial.
București. Delegația olimpică a României, mai bogată în metale prețioase decât vecina sa plavă, se întoarce acasă. Se aliniază cuminte și stingheră în salonul oficial al aeroportului și se pozează cu Mihai Covaliu și cu Elisabeta Lipă, după care fiecare o ia care-ncotro.
Ce diferență între cele două secvențe… Chiar nu mai există o sămânță de fior patriotic în scutlâcul de la Gurile Dunării? Chiar nu mai există o fărâmă de mândrie națională care să te scoată în stradă pentru a-ți omagia campionii de la Paris? Răspunsurile mă descumpănesc și, dincolo de tușele triste ale tabloului de la Otopeni, se întinde indiferența... Să ai un asemenea miracol sportiv ca David Popovici și să-l ignori cu atâta nesimțire mi se pare o palmă de neiertat dată performanței ! Dar nu mă mir, într-o țară în care meritocrația a fost abolită de câteva decenii, iar recunoștința zace pe undeva, pe holurile Spitalului… Pantelimon ! Publicul de la noi are alte gusturi și priorități, cu miros de marijuana și de Untold, Neversea… Nu mai întrevăd vreo speranță, suntem un popor paralizat și care, culmea, benchetuiește în ritm de manele și hip-hop…
Cât îl privește pe părintele nației, probabil că acesta se golfănea pe terenurile cu circuit închis ale patriei de prepelici și nu și-a găsit loc în agenda ca să le mulțumească ambasadorilor în trening roșu, galben și albastru…
Noroc cu gestul reparator și tonifiant al legendarului Ion Țiriac, care a reușit să repare întrucâtva lipsa de empatie a „rumânilor” cu propriii lor premianți…
*
„Bilanț fantastic la Olimpiadă!”, citesc pe burtiera de la Gigi Sport și mă aricesc cu lehamite. Păi, maldărul de medalii de la Los Angeles, din 1984 – 53 (20 de aur[1]) –, ce epitet ar merita ? Știu, asta se întâmpla demult, în comunism, când odiosul dictator și sinistra lui soție își tiranizau supușii, când libertatea fusese asasinată, când drepturile omului… bla-bla… Așa că, nu se pune!
*
Prea mult circ la Jocurile Olimpice abia încheiate ! Pardon, marketing, în limbajul slinos al propagandei globaliste! Divertismentul deșănțat înghite ușor-ușor și confruntarea sportivă, după modelul importat din SUA. La intrarea pe scenă, concurenții – cu osebire americanii și canadienii - se scălămbăie aidoma rap-erilor de nu mai știi dacă ești în cluburile mirosind a droguri și alcool, ori pe stadion ! Culmea, ca probă de concurs a apărut și… break-dance, și batjocorirea spiritului coubertinian a atins cote insuportabile. Propun ca și wrestling-ul să figureze ca întrecere la viitorul show tutelat de flacăra olimpică, sau tragerea pe nas, ori proba de sex pe plajă…
*
Ptiu, drace, era să uit spectacolele cu mesaje sataniste de la deschiderea și închiderea evenimentului parizian. Neîndoielnic, „pământul se va umple de pornografie, curvii și călcarea jurămintelor făcute cu diverse prilejuri. Toate acestea vor fi urmate de magii și preziceri nenumărate, care vor domina viața așa-zișilor creștini. Din rândul lor se vor ridica falșii profeți și apostoli, șarlatani, oameni care îi vor strica pe ceilalți, răufăcători, mincinoși unii față de alții, curvari, jefuitori, lacomi, bârfitori, oameni plini de ură...”[2]
Iertare, învechitule Pierre de Coubertin!
[1] Atunci, în lipsa Uniunii Sovietice și a suratelor noastre din „lagărul socialist” (sic!), România s-a clasat pe locul 2 la numărul de medalii, după SUA și înaintea RFG… O, tempora !
[2] Cum va fi pecetluirea cu numărul fiarei? Profeția despre antihrist și sfârșitul lumii a Sfântului Ipolit, episcopul Romei - fragment din cartea părintelui Arhim Evsevios Vittis, Tâlcuiri la Apocalipsă. (CreștinOrtodox.ro)
