Săptămâna trecută scriam despre exemplaritatea lui Milos Zeman, Președintele Cehiei. Azi voi zăbovi asupra ungurului Viktor Orban, pilduitor și el prin patriotismul asumat nu doar declarativ.
Ei bine, pe 15 martie, de ziua patriei mumă, vecinul nostru a ținut un discurs de-o sinceritate și temeritate emoționante. La est de Ungaria, adică la București, strigătul acesta nu s-a auzit deloc... Aici mizele sunt mici, precum oamenii, precum țelurile, precum prezentul... De ce nu-l aude nimeni pe premierul maghiar când declară că „Europa de astăzi este fragilă, slabă și bolnavă ca o floare mâncată de un vierme ascuns ”? Dar nu-i un singur vierme, ci mulți, măcar de i-am ști pe toți, însă nu-i știm. Stau pitiți în carnea bolnavei și rod din trupul ei beteag, cu mereu mai avântată poftă.
Într-adevăr, „Europa nu este liberă. Pentru că libertatea începe cu rostirea adevărului. Astăzi, în Europa, este interzis să spui adevărul”. Chiar așa e, vătafii de la Bruxelles te plesnesc cu biciușca ori de câte ori nu li te supui, cu vorba, cu fapta. Îți trimit comisarii pe cap sau mecanismele de cooperare și verificare, mai năpăstuitori decât blindatele de odinioară.
Fiindcă „Este interzis să spui că imigrația aduce crime și teroare în țările noastre. Este interzis să arăți că masele de oameni care sosesc dintr-o altă civilizație pun în pericol felul nostru de viață, cultura noastră, obiceiurile noastre și tradițiile noastre creștine.
Este interzis să arăți că cei care au ajuns aici mai întâi și-au construit deja propria lor lume, separată, numai pentru ei, cu legi și idealuri proprii, mult deosebite de structura veche de un mileniu a Europei.
Este interzis să arăți că nu este un lanț accidental și neintenționat de consecințe, ci o operațiune planificată și orchestrată dinainte; o masă de oameni s-a îndreptat către noi.
Este interzis să spui că în Bruxelles se pun la cale planuri pentru a aduce străinii aici cât mai repede posibil și a-i așeza printre noi.
Este interzis să arăți că scopul instalării oamenilor aici este de a transforma peisajul religios și cultural al Europei și de a-i construi fundațiile etnice – eliminând astfel ultima barieră a internaționalismului: statele- națiuni.
Este interzis să spui că Bruxelles-ul devoreaza în mod invizibil din ce în ce mai multe felii din suveranitatea noastră națională și că la Bruxelles mulți lucrează acum la un plan pentru Statele Unite ale Europei – pe care nu l-a autorizat nimeni”.
Chiar, de la Bruxelles ni se transmit numai interdicții, poveri și atenționări. Și cote de dări, cu care trebuie să susținem șleahta de trântori de la Comisie și proiectele faraonice ale cartelurilor care și-au împărțit lumea. Iar stăpânii ăștia folosesc alte instrumente pentru a ne supune, „nu ne mai bagă în închisori, nu ne mai deportează în lagăre de concentrare și nu mai trimit tancuri să ocupe țările dornice de libertate.
Astăzi, artileria presei internaționale, bombardamentele, denunțurile, amenințările și șantajul sunt suficiente – sau au fost, până acum”.
Perversitatea noilor unelte este înspăimântătoare, sub corectitudinea politică se comit cele mai odioase crime împotriva libertății popoarelor și țărilor cândva suverane. Suntem imbecilizați de dimineața și până seara de către manipulatori desăvârșiți. Ni s-au băgat în creiere cipuri și sloganuri, soft-uri....
Și viermele imigrației, care ne ronțăie măruntaiele, „nu ne amenință așa cum o fac războaiele sau calamitățile naturale, trăgându-ți brusc covorul de sub picioare.
Imigrația în masă este un curent lent de apă care erodează tenace țărmurile noastre.
Este mascat sub o cauză umanitară, dar adevărata lui natură este ocuparea de teritorii. Iar teritoriul câștigat de ei este pierdut de noi”.
România pierde întruna pământ, străinii l-au cumpărat pe sfert aproape, cu locuitori cu tot... Granițele plâng, își jelesc oștenii prăpădiți de prisos în războaiele mondiale, își jelesc gloria de altădată... și conștiințele naționale de mult răposate.
Însă „Mulțimi de apărători ai drepturilor omului obsedați simt nevoia irepresibilă de a ne pune la punct și de a ne acuza.
Susțin că suntem xenofobi înrăiți, dar adevărul este că istoria națiunii noastre este una de ospitalitate și de întrepătrundere a culturilor.
Cei care s-au gândit să vină aici ca membri noi ai familiei, ca aliați sau ca refugiați care se temeau pentru viețile lor, au fost primiți și lăsați să-și facă un cămin nou.
Însă cei care au venit aici cu gândul de a ne schimba țara, a o schimba după propria lor concepție, cei care au venit cu violență și împotriva voinței noastre au fost întotdeauna primiți cu ostilitate”.
S-au înmulțit ong-urile otrăvite, burdușite cu bani murdari de afară, și ele fac agenda publică a României, ceilalți, care mai crâcnesc, sunt izolați și beșteliți în fel și chip. Cartelurile transnaționale și serviciile secrete lucrează cot la cot pentru distrugerea națiunilor, a statelor...
Dar „Principalul pericol pentru viitorul Europei nu provine de la cei care sosesc aici, ci de la internaționalismul fanatic al Bruxelles-ului.
Nu trebuie să permitem Bruxelles-ului să se plaseze deasupra legii. Nu vom importa în Ungaria crima, terorismul, homofobia și antisemitismul care dă foc la sinagogi. Nu vor fi cartiere în care legea să nu poată fi aplicată, nu vor fi dezordini în masă. Nu vor fi revolte de imigranți aici și nu vor fi bande care să ne amenințe femeile și fiicele.
Nu le vom permite altora să ne spună pe cine trebuie să luăm, pentru a deveni apoi noi înșine străini în țara noastră.
La sfârșit, ne vom trezi că ni se va spune să ne facem bagajele și să plecăm de pe propriul nostru pământ.
De aceea, respingem planul forțat de relocare și nu vom tolera nici șantajurile, nici amenințările”.
Nouă ni se poruncește de vreo 20 de ani ce să demolăm și ce să construim, ce să mâncăm și ce să bem, unde să mergem și când, ce programe să privim și ce să ocolim, cobai-model ai lepădării de mândrie națională...
De aceea, „A venit vremea să tragem clopotul de alarmă. A venit vremea opoziției și rezistenței. A venit vremea să ne adunăm împreună cu aliații noștri. A venit vremea să ridicăm steagul națiunilor mândre. A venit vremea să împiedicăm distrugerea Europei și să-i salvăm viitorul.
În acest scop, indiferent de simpatiile politice, chemăm toți cetățenii din Ungaria să se unească și toate națiunile din Europa să se unească.
Liderii și cetățenii Europei nu mai trebuie să trăiască în două vieți diferite. Trebuie să restaurăm unitatea Europei. Noi, popoarele Europei, nu putem fi libere individual dacă nu suntem libere împreună.
Dacă ne unim forțele, vom reuși: dacă tragem în direcții diferite, vom eșua. Împreună suntem puternici, dezbinați suntem slabi. Fie toți împreună, fie deloc – aceasta este legea de astăzi.
Maghiari, în 1848 era scris în cartea destinului că nimic nu se poate face împotriva Imperiului Habsburgic. Dacă atunci ne-am fi resemnat, soarta ne-ar fi fost pecetluită, iar marea germană i-ar fi înghițit pe unguri.
În 1956, era scris în cartea destinului că trebuie să rămânem o țară ocupată și sovietizată, până când patriotismul se va fi stins în fiecare maghiar. Dacă atunci ne-am fi resemnat, soarta ne-ar fi fost pecetluită, iar marea sovietică i-ar fi înghițit pe unguri.
Astăzi este scris în cartea destinului că forțe mondiale ascunse, fără chip precis, vor elimina tot ce este unic, autonom, tradițional și național. Vor amesteca culturile, religiile și populațiile, până când mândra noastră Europă, cu multe fețe, va sfârși lipsită de sânge și docilă. Și dacă abdicăm de la crezul nostru, soarta ne va fi pecetluită și vom fi înghițiți în enormul pântece al Statelor Unite Europene.
Sarcina care-i revine poporului maghiar, națiunilor central-europene, celorlalte națiuni europene care nu și-au pierdut încă bunul simț,este să înfrângă, să rescrie și să transforme soarta care ne este hărăzită.
Noi, ungurii și polonezii, știm cum să facem asta. Am fost învățați că numai cine poate privi primejdia în față poate fi numit brav.
De aceea, trebuie să scoatem vechea virtute a curajului din mâlul uitării.
Mai întâi, trebuie să turnăm oțel în coloanele noastre vertebrale și să răspundem clar, cu voce suficient de puternică pentru a fi auziți de departe, celei mai importante, singurei întrebări cu adevărat importante pentru soarta noastră. Întrebarea de care depinde dacă viitorul Europei rămâne în picioare sau se prăbușește este aceasta: «Vom fi sclavi sau oameni liberi?» – Aceasta este întrebarea, răspundeți-mi!
Înainte Ungaria, înainte unguri!”
Sclavi sau oameni liberi ? Ce vor răspunde românii ? Dar ca să răspundă, cineva trebuie să-i întrebe, și cine ? Că toți sunt vânduți străinătății... Guvern de tehnocrați, președinte de mucava, popor de turnători, atât a mai rămas din România.
P.S. De astazi mă găsiți și pe www.mariannazat.ro
