Mâna ei e prea ocupată cu mopul lui..

Când am văzut-o la prima vedere cum croşeta şi-n acelaşi timp îşi mişca buzişoarele politice, am crezut pentru o clipă că e vorba despre o reclamă la mănuşi pentru doamnele de companie, însă, uitându-mă un pic mai aten,t mi-am dat seama că e vorba despre o poveste, o poveste romantică mirosind a Q7 şi a gura sobei, o poveste care a trecut prin toate porturile lumii furând din ele secretele mării şi ajungând în cele din urmă în braţele marinarului care să-i împărtăşească taina hubloului, tangajului şi nu în cele din urmă misterul orizonturilor, provelor, pupelor, dar mai ales pe cel al răsăritului, ca să nu mai vorbim despre marele secret al frecatului, iar când spunem asta ne gândim la acea  interpretare pragmatică a acestuia, la frecatul  punţii, desigur, draga mea croşetătoare, şi, dacă-mi permiţi eufemismul, draga mea igliţă îmbârligată cu ghemul şi uneori cu fuiorul, amintirea mea de "macrame",  pisoiaşul meu jucându-se cu un coş plin de gheme, ca-n vederile de doi lei, nuţi, spaima andreluţii, am reţinut mesajul, suntem băieţi deştepţi, nu trebuie să scoţi andreaua ca să pricepem iapa, am înţeles, mărturie ne stă articolul de faţă, că e vorba despre o poveste cu băieţi de cartier şi fete de salon, salonul în care se pun la uscat cârnaţii de Pleşcoi, că e vorba despre o poveste în care mâna ei e prea ocupată cu mopul lui, iar gura lui e prea ocupată cu  oligarhii, o poveste în care mâna ei e prea ocupată cu mopul, iar gura lui e prea ocupată cu discursurile ei, o poveste cu un început atât de frumos şi cu un sfârşit atât de scurt…