S-a tot vorbit zilele astea şi am constatat şi cu ochii din dotare parada miniştrilor la DNA. S-au tot pus întrebări; dacă o fi bine, dacă o fi rău, dacă e normal, dacă nu. E drept că pare un fel de replică pe modelul "v-aţi încordat muşchii la Justiţie, ia să ne încordăm şi noi puţin".
Dacă e bine? Probabil că nu. Spunea cineva că dacă vrem o societate normală, asemenea lucruri n-ar trebui să se întâmple şi că noi, ca cetăţeni, ar trebui să dăm primii tonul către normalitate.
E uşor de spus, însă al naibii de greu de făcut. Pentru că după vreo 27 de ani în care am fost minţiţi, furaţi, trecuţi la categoria "pulime", batjocoriţi în fel şi chip, înşelaţi în aşteptări şi nu numai, e foarte greu să faci pace între clasa politică şi noi, "ăştilalţi".
Sincer să fiu, dacă mi-ar reveni mie sarcina asta nu ştiu pe unde aş scoate cămaşa. Cum să faci pace între cei care-au avut 27 de ani numai privilegii şi cei care-au tras din greu la jug? Cum să facem noi primul pas când am mai făcut asta de nenumărate ori şi n-a ieşit bine pentru noi? Cum să faci asta când s-a dus pe pustii orice urmă de încredere iar onor politicienii rămân agăţaţi în aceleaşi vechi obiceiuri?
Cred, totuși, că noi am făcut deja un prim pas spre normalitate, cu protestele din Piaţa Victoriei, proteste frumoase, paşnice, chiar creative, după cum a recunoscut până şi prim ministrul.
Acum, domnilor politicieni, e rândul vostru, dar, atenţie, fără mişmaşurile cu care ne-aţi obişnuit, pentru că oamenii au cam început să vă înţeleagă driblingurile şi nu mai pleacă pe fentă.
