Când pisica nu-i acasă (un scenariu absurd?)

19 Ian 2017 | scris de Cătălin Roșioru
Când pisica nu-i acasă (un scenariu absurd?)

Ştiţi că, în general (şi chiar şi în particular) nu am toată ţigla pe casă, aşa că m-am gândit să vă ofer un scenariu. Dacă e sau nu "alucinante", vorba Patriziei, vom vedea, dar câteva lucruri întâmplate în ultima vreme mi-au dat de gândit iar nasul meu a început să simtă oarece arome interesante.

Cred că aţi văzut şi voi că, odată plecat Şefu' cu săru'mâna la învestirea Primei Meşe a Americii, premierul Grindeanu a început să se aplece către alte zone politice şi de putere.

Mie mi-a dat puţin de gândit încă de la prezentarea oficială, când parcă prea spunea cu foc cum voia şi ce vroia Şefu' s-audă și se arăta sfios nevoie mare. Mai nou însă văd zâmbete complice cu Iohannis, tet-a-tet-uri în şedinţa de guvern, vizite solo la Cotroceni, mângâieri părinteşti pe cap, metaforic vorbind, în luări de cuvânt oficiale, un soi de amantlâc mascat între cele două palate.

Şi nu m-aş miră să văd că, după întoarcerea de la Washington, marea dragoste faţă de Şefu' să intre treptat în faza de "en froid", Grindeanu să-şi consolideze uşor poziţia în partid, sprijinit poate şi de baronimea nemulţumită de braţul de fier cu care e condusă şi, într-un interval de timp pe care nu mă hazardez să-l precizez acum, să răsară un nou şef care să-i ia locul lui Şefu'.

Vi se pare un scenariu hazardat?

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Editorial

Ultima oră