Navigând alene prin cele interneturi, fără vreun scop anume, am găsit o vorbă înţeleaptă care explică foarte bine de ce în România lucrurile merg aşa cum merg. Colegul şi prietenul Alex Revenco a postat pe pagina lui de Facebook câteva din legile lui Murphy adaptate de celebrul Bulă pentru plaiurile mioritice.
Prima Lege a Dinamicii Fluidelor sună aşa: "Dacă nu curge, pică. Când curge, nu pică".
Cât de mult adevăr, câtă viziune! Pentru că asta ne defineşte cât se poate de exact.
Dacă producţia nu merge şi, implicit, nici salariul, mai pleci acasă cu un şurub, un cornier, un fier beton din fabrică, dacă patronul te ţine cu salariul minim pe economie, mai rotunjeşti din casa de marcat, că vorba ceea, stăpânul învaţă sluga hoaţă, dacă te ajut să faci un contract baban cu statul, nu conta pe 10% din sumă că nu-s instituţie de binefacere.
Şi-uite-aşa, pic cu pic se face mult şi mănâncă şi gura noastră.
Pe de altă parte, dacă lucrurile încep să curgă firesc, iar nu e bine, că se taie ţeava la şpăgi, comisioane şi alte alea, patronii sunt cu ochii pe casa de marcat ca pe butelie şi dacă încerci să mai pleci acasă cu câte ceva din fabrică, paznicii nu vor mai fi aşa îngăduitori şi-o să pleci acasă definitiv.
Recunoaşteţi metehnele?
Şi ca să mai punem o cireşică pe tort sau, după caz, o bombonică(!) pe colivă, iată cum sună şi Prima Lege a Staticii: "Tot ce e de stat - stă". Însă, în lumina întâmplărilor din ultimele zile, cred că legea ar trebui modificată cam aşa: "Tot ce e de stat - stă, dar pe salariu dublu".
