Stau şi mă uit oarecum siderat la enormităţile care se tot vehiculează pe Facebook şi nu numai, apar petiţii peste petiţii pentru închiderea posturilor Antena 3 şi România TV.
Să ne înţelegem, nu sunt un mare fan al celor două posturi, nu sunt de acord cu modul în care înţeleg să trateze informaţia, mă irită, îi mai iau şi peste picior, dar de aici până la a cere închiderea lor, mi se pare mult prea mult, ține cumva de Orwell. Până la urmă, există o instituţie plătită din bani publici care să sancţioneze derapajele de acest gen, există o telecomanda care poate fi folosită inteligent şi, mai presus de toate, există capacitatea fiecăruia de a discerne. Că ne place, că nu ne place, respectivele posturi au audienţa lor.
Metodele astea "hei-rup-ist revoluţionare" de a rezolva lucruri care nu ne convin nu fac altceva decât să arunce în derizoriu sacrificiile făcute în 1989, când o mulţime de oameni au plătit cu viaţa pentru drepturile pe care le avem acum, inclusiv dreptul la liberă exprimare.
Credeţi-mă nici mie nu-mi convine când o găsesc pe mama cu ochii pironiţi în Antena 3, iar în discuţiile cu ea regăsesc ideile mestecate îndelung de moderatorii de acolo, dar asta înseamnă libertate, asta înseamnă democraţie, că ne place au ba.
Şi-aş vrea să vă dau o replică dintr-un, film care mi-a plăcut enorm: "voi lupta din toate puterile că tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine".
