“Vezi că pentru toate este rânduită o vreme, după cum spune Ecclesiastul: «Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice mişcare de sub cer» (Ecclesiastul 3, 1). Păsările îşi fac cuiburi şi îşi scot puii la vremea potrivită; animalele se împerechează şi îşi nasc odraslele la vremea cuvenită; întocmai fac şi peştii la vremea rânduită; copacii şi ierburile înverzesc, înfloresc şi dau roade la vremea lor; cei ce lucrează pământul ară, seamănă şi adună roadele la vremea cuvenită; într-un cuvânt, Domnul şi Ziditorul nostru a rânduit o vreme pentru orice lucru. Din acestea învăţăm că şi nouă ne-a lăsat Dumnezeu un timp anume pentru căutarea izbăvirii celei veşnice. Acel timp este vremea de acum, «până ce putem să zicem: Astăzi!» (Evrei 3, 13), până ce ne găsim în această lume, până ce mai trăim şi suntem călători. Aceasta este vremea ce ne-a fost orânduită pentru căutarea mântuirii, pe care Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a câştigat-o cu Sângele Său. Iată de ce, în Scriptură, vremea aceasta este asemuită cu răstimpul semănatului: «Ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă întru Duhul, din Duhul va secera viaţă veşnică» (Galateni 6, 7-8). (Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi).