“Crezi că un grădinar, când curăţă un pom – un măr sau altul asemenea –, îi taie vlăstarii şi ramurile netrebuincioase, care vlăguiesc pomul de puteri şi opresc roadele din creşterea lor sau care pot să-l şi usuce, de nu vor fi tăiate dintru început. Tot omul este asemenea unui pom şi dinlăuntrul său, din inimă, întocmai unor cioturi şi unor lăstari, se ivesc gândurile cele rele, poftele necurate, mânia, răutatea, iubirea de argint, hoţia, minciuna, viclenia, lăcomia, cârtirea, hula şi toate celelalte, după cum zice Hristos: «Din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule» (Matei 15, 19). Precum grădinarul curăţă un pom, tăindu-i ramurile şi cioturile netrebuincioase, pentru ca acestea să nu strice pomul când vor creşte, aşa i se cuvine oricărui creştin să-şi cureţe inima şi să taie din ea cugetele rele îndată ce vor începe să iasă din inimă şi să se arate, pentru ca nu cumva, crescând ele, să păgubească omul lăuntric şi duhovnicesc. Aşa precum cioturile şi lăstarii netrebuincioşi, crescând din pom, îl secătuiesc de vlagă şi astfel îl fac neroditor, iar mai apoi îl şi usucă, întocmai şi gândurile rele, de nu sunt tăiate de la început, ci li se îngăduie să crească, îl aduc la istovire pe omul cel lăuntric şi duhovnicesc, îl fac neroditor şi îi preschimba sufletul într-o ramură uscată, iar mlădiţa uscată se va scoate afară din via lui Hristos (Ioan 15, 6). Sfârşitul unui asemenea suflet este arderea, după cum zice şi Scriptura: «Iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc» (Matei 3, 10)”. (Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi)
Sfântul Tihon din Zadonsk, despre gândurile rele
