A trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mic, fiind de loc din Capadocia. Să spune că de la începutul vieţii a îndrăgit vieţuirea călugărească, astfel că a intrat de mic într-o mănăstire. “Era atât de înfrânat încă din copilărie că, văzând în grădină un măr şi dorind să-l mănânce, a zis: «Frumos era la vedere şi bun la mâncare fructul ce m-a omorât». A luat mărul cu mâinile, dar nu l-a mâncat, ci l-a călcat în picioare şi lege şi-a pus să nu mănânce măr niciodată” (“Vieţile Sfinţilor de peste tot anul”). Avea 18 ani când a mers la marele Eftimie care l-a trimis la cuviosul Teoctist în chinovie. Sinaxarul spune că acolo a cunoscut vieţuirea dumnezeiască a fraţilor şi a mers pe urmele virtuţii celor pe care i-a cunoscut în chinovie. Din pricina covârşitoarei lui înduhovniciri, marele Eftimie îl numea copil cu suflet de bătrân. Şi cu cât creştea în vârstă, cu atât sporea şi în virtute. De aceea a şi făcut multe minuni. Printre altele, prin rugăciunea lui, a făcut să izvorască apă în locuri vitregite. A fost învăţătorul multor monahi. De două ori a fost trimis de patriarhii Ierusalimului sol la Constantinopol: o dată la împăratul Anastasie, iar a doua oară la împăratul Iustinian. Avea nouăzeci şi patru de ani când s-a mutat către Domnul.
