La 4 noiembrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Cuviosului părinte Ioanichie cel Mare de la Muntele Olimp. Sinaxarul ne arată că acest fericit s-a născut în anul 24 al tiraniei lui Leon Isaurul, luptătorul împotriva icoanelor. “S-a născut în provincia Bitinienilor (…) Ajungând la măsura vârstei, adică la patruzeci şi trei de ani ai vârstei sale, şi mergând cu împăratul la oaste împotriva bulgarilor, a făcut vitejie mare şi a tăiat pe mulţi din bulgari, păzind pe cei de un neam cu dânsul, ce stau înaintea împăratului. Deci lăsând cinstea şi mărirea pe care împăratul voia să ia-o dea, s-a dus la muntele Olimpului. Auzind un glas dumnezeiesc, a mers şi mai la înălţimea muntelui, şi acolo a găsit doi monahi ce se pustniciseră patruzeci de ani, pe care nu-i văzuse nimeni niciodată; erau îmbrăcaţi cu rase de păr şi se hrăneau cu buruieni sălbatice; şi a auzit de la ei de toate cele ce avea el în cuget. Luând de la dânşii binecuvântare şi ducându-se de acolo, a ajuns la muntele Trihalicului, după aceea la Mănăstirea Avgarilor, apoi la munţii Cunduriei. Şi învăţând treizeci de psalmi, îi cânta împreună cu acest tropar: «Nădejdea mea este Dumnezeu, scăparea mea este Hristos, acoperământul meu, Duhul Sfânt». Acest fericit umblând prin multe locuri şi făcând multe minuni, şi cele viitoare arătând, s-a dus la Mănăstirea lui Antidie, unde a răposat întru Domnul la adânci bătrâneţi, căci era de nouăzeci şi patru de ani” (Vieţile Sfinţilor de pest tot anul).
