La 29 august, creştin ortodocşii prăznuiesc Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Este zi de post, de cruce, indiferent când ar cădea cinstitul praznic în săptămână, fiind ultima mare sărbătoare a anului bisericesc care se încheie la sfârşitul lunii august. Înaintemergătorul Domnului este unul dintre cei mai cinstiți sfinți. Martiriul său este ultima sărbătoare din anul bisericesc întrucât el reprezintă şi trecerea dintre Vechiul şi Noul Testament.
Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, fiind fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei. Cu şase luni înainte de naşterea Domnului Iisus Hristos, s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul, a cărui zămislire a fost vestită tatălui sau, de către îngerul Gavriil, în timp ce acesta slujea la templu.
Cum preotul Zaharia şi soţia sa, Elisabeta, se aflau la o vârstă înaintată, arhiereul a pus la îndoială cele vestite de Sfântul Înger, motiv pentru care i s-a spus că va rămâne mut până când i se va naşte fiul căruia îi va pune numele Ioan.
Când s-a plinit vremea, iar Elisabeta a născut, cei care erau de faţă la tăierea împrejur au dorit să-i pună pruncului numele Zaharia, însă mama Sfântului s-a opus categoric. "Şi răspunzând, mama sa a zis: «Nu!; ci Ioan se va chema». (Luca, 1, 60) Şi i-au făcut semn tatălui său, cum ar vrea el să fie numit. Şi cerând o tăbliţă, el a scris: «Numele lui este Ioan». Şi toţi s’au mirat. Şi îndată gura şi limba i s’au deschis; şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu". (Luca, 1, 62-64)
Auzind Irod împărat de naşterea Sfântului Ioan a poruncit să fie ucis, de teamă să nu fie "împăratul Iudeii", despre care auzise că va veni. A trimis soldaţi în casă arhiereului Zaharia, însă nu l-au aflat pe prunc, fiindcă Elisabeta prinsese de veste şi îşi luase fiul şi se ascunseseră în munţi, iar prin rugăciunea ei stăruitoare către Domnul, muntele s-a deschis în chip minunat, i-a cuprins într-o peşteră, apoi s-a închis.
Arhiereul Zaharia, aflat la biserica, a fost ucis de soldaţii care au revenit, căutăndu-i fiul, cărora le-a grăit: "Voi îmi veţi ucide trupul, dar Domnul îmi va primi sufletul".
În peşteră, Sfânta Elisabeta a vieţuit alături de fiul său încă 40 de zile după plecarea la cele veşnice a Sfântului Zaharia, apoi s-a mutat şi ea la Domnul. Hrănit şi păzit de îngeri, Sfântul Ioan Botezătorul a vieţuit în pustie până în ziua în care a ieşit spre a găti calea Domnului.
Sfânta Scriptură ne spune că, din porunca lui Irod, Înaintemergătorul Ioan a fost întemniţat şi, ulterior, ucis, la cererea Irodiadei şi a fiicei sale. "(...) Irod, prinzându-l pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său; pentru că Ioan îi zicea: «Nu-ţi este îngăduit s’o ai de soţie». Şi voind să-l ucidă, s’a temut de mulţime, că-l socoteau profet. Dar prăznuind Irod ziua sa de naştere, fiica Irodiadei a jucat în faţa oaspeţilor şi i-a plăcut lui Irod. Pentru aceasta, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama ei, i-a zis: "Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul".
Şi regele s’a întristat, dar, din pricina jurământului şi a celor ce şedeau la masă cu el, a poruncit să i se dea. Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă. Şi capul lui Ioan a fost adus pe tipsie şi dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. Şi venind ucenicii lui, i-au luat trupul şi l-au înmormântat şi s'au dus să-I dea de ştire lui Iisus". (Matei, 14, 3-12)
Capul Sfântului Ioan a avut, după tradiţia Bisericii, o istorie aparte. A fost pierdut de trei ori şi tot de atâtea ori aflat. Prima şi a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului este prăznuită la 24 februarie, în timp ce a treia aflare este pomenită la 25 mai.
