Anual, românii au parte de o minivacanță, 1 Mai fiind și data la care se dă oficial startul sezonului estival. În perioada comunistă, ziua de 1 Mai a fost transformată în sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice.
1 Mai este celebrată ca Ziua Muncii sau Ziua celor ce muncesc, în peste 80 de țări. În majoritatea țărilor vest-europene, dar şi în statele din fostul bloc comunist, 1 Mai este zi liberă, potrivit stiri.tvr.ro.
La originea zilei de 1 mai stau manifestațiile pentru reducerea normei orare de lucru a muncitorilor și “episodul Heymarket” din Chicago de la sfârșitul secolului al XIX-lea - manifestații violente care s-au încheiat cu morți și răniți.
Ziua de 1 Mai nu a fost aleasă întâmplător. Revoluția industrială, la nivel global, a însemnat introducerea unor mașini și utilaje noi care funcționau încontinuu.
Se muncea în condiții grele timp de 10-16 ore pe zi, potrivit www.iww.org. Prin urmare, spre sfârșitul secolului al XIX-lea clasa muncitoare a început să ducă o luptă constantă pentru a obține ziua de lucru de opt ore.
În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a II-a a decretat 1 mai Ziua Internațională a Muncii, în contextul unor numeroase manifestaţii din anii anteriori ale muncitorilor care cereau reducerea normei orare zilnice de lucru la 8 ore (New York, 1872; Statele Unite şi Canada, 1886) şi în memoria victimelor grevei generale din Piaţa Haymarket din Chicago.
În anul 1872, circa 100 de mii de muncitori din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
La 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, cerând ziua de muncă de opt ore. Cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, dintre care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Câteva zile mai târziu, pe 4 mai, în zona Heymarket din Chicago, unde numărul greviștilor era de peste 65.000, în timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, patru protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.
În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piaţa Haymarket. Din mulțime a fost aruncată o bombă artizanală spre coloana de polițiști, fiind răniți mai mulți polițiști. Poliția a ripostat cu focuri de armă, câteva zeci de persoane fiind ucise și două sute rănite.
Aşa a început ceea ce a rămas în istorie drept „Afacerea Haymarket“, un proces împotriva liderilor muncitorilor. Unii vor fi condamnați la moarte, în timp ce alții alţii se vor sinucide în închisoare.
1 mai a devenit astfel ziua de comemorare a oamenilor muncii care și-au cerut drepturile în stradă.
În anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor.
Aşadar, 1 mai a fost, inițial, sărbătoare comemorativă și zi liberă pentru lucrători, în urma negocierilor dintre autorităţi şi sindicate. S-a răspândit în majoritatea statelor lumii, mai puțin Australia, Elveția și SUA. Paradoxal, în țara în care îşi are originea sărbătoarea de 1 mai, a fost înlocuită cu “Labor Day” (Ziua Muncii), care se celebrează în prima zi de luni a lui septembrie.
La 4 ani de la violențele din Chicago, A Doua Internaţională Socialistă a decis împreună cu sindicatele nord-americane să comemoreze memoria victimelor din Piaţa Haymarket prin organizarea, de 1 Mai 1890, devenită oficial Ziua Internaţională a Muncitorilor, a celei mai mari manifestații a munictorilor din istorie.
În prezent, în cele mai multe state, ziua de 1 Mai este zi liberă — numită Zi a muncii sau a muncitorilor. Pe de altă parte, în numeroase țări din întreaga lume au loc manifestații ale sindicatelor care folosesc acest prilej pentru a-și face publice revendicările sociale sau profesionale.
