Ne aduce aminte de ziua în care Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit Sfintei Fecioare Maria că-L va naşte pe Fiul Lui Dumnezeu după cum ne spune Sfânta Scriptură, prin Evanghelia Sfântului Apostol Luca: “Intrând îngerul la dânsa, i-a zis: «Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!» Iar ea, văzându-l, s'a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: «Ce fel de închinare poate fi aceasta?...» Şi îngerul i-a zis: «Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată'n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus. Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit». Şi a zis Maria către înger: «Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?» Şi răspunzând îngerul, i-a zis: «Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă». Iar Maria a zis: «Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!» Şi îngerul a plecat de la dânsa.” (Luca, 1, 28-38).
Tainic, Sfânta Fecioră a primit cea mai mare veste adusă de Arhanghelul Gavriil. Despre Buna Vestire, Sfântul Nicolae Velimirovici sublinia într-una din predici: “Venirea Lui Dumnezeu printre oameni este chipul cel mai înalt al iubirii Lui de oameni, vestea celei mai mari bucurii pentru inima cea curată şi a celui mai zguduitor eveniment pentru inima cea necurată. Venirea lui Dumnezeu printre oameni este ca un stâlp care arde în întunericul cel mai adânc. Vestea acestei veniri a început cu un înger şi o fecioară, cu o convorbire între curăţia cea cerească şi cea pământească. (...) Arhanghelul Gavriil este primul purtător de cuvânt al veştii celei bune pentru mântuirea omului, al faptei celei minunate a lui Dumnezeu – întrucât mântuirea omului nu putea veni fără fapta cea minunată a Lui Dumnezeu. Preacurata Fecioară Maria a fost prima care a primit această veste bună şi a fost cel dintâi om care s-a cutremurat de frică şi de bucurie. Cerul se oglindea în inima ei curată precum soarele în apa cea limpede. Domnul, Ziditorul lumii noi şi Înnoitorul celei vechi, urma să-şi odihnească capul în inima ei şi să se îmbrace în trup. (...) Cui ar trebui să fie trimis marele Arhanghel Gavriil? Iată ce spune Sfântul Ioan Hrisostom în Omilia la Bunavestire: «A fost trimis un războinic să dezvăluie taina împăratului, o taină care se cunoaşte prin credinţă dar nu se poate pătrunde din iscodire; o taină în faţa căreia omul trebuie să se plece cu smerenie, fără să judece cu judecată omenească; o taină care se înţelege cu înţelegere Dumnezeiască, nu omenească.» Cui a fost trimis Arhanghelul? Către o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Marele Arhanghel al Lui Dumnezeu a apărut unei fecioare, căci printr-o fecioară, Preacurata, trebuie să vină El, care trebuie să pună început lumii noi, zidirii noi. Noua lume trebuie să fie smerenie şi curăţie, împotriva lumii vechi stricate care s-a făcut necurată prin neascultarea îndârjită faţă de Ziditor. (...) Lumea cea nouă se zideşte pe smerenie şi ascultare. Smerenia şi ascultarea Preasfintei Maici a Domnului nu se pot grăi în cuvinte. Numai Fiul ei, Mântuitorul şi Înnoitorul întregii zidiri o va întrece prin smerenia şi ascultarea Lui.”
În manuscrisele liturgice, sărbătoarea Bunei Vestiri este primul praznic confirmat între cele închinate Maicii Domnului. Iniţial, data sărbătorii a fost mobilă însă, în Apus în secolul al XI-lea, data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică a acelei perioade. În Răsărit, data de 25 martie s-a universalizat prin secolul al V-lea, după ce ce Naşterea Domnului a început să fie sărbătorită la 25 decembrie. După secolul al VI-lea slujbele religioase au fost îmbogăţite cu multe imnuri. De Blagoveştenie, Biserica a rânduit dezlegare la peşte, untdelemn şi vin. În lumea satului românesc, praznicul este numit şi Ziua Cucului. Se spune că în această zi cucul începe să cânte, iar primăvara îşi intră în drepturi.
