Din volumul “Vieţile sfinţilor de peste tot anul” aflăm că cinci femei care trăiau în sihăstrie păzind toate poruncile lui Dumnezeu în vremea împărăţiei lui Traian, îşi luaseră asupra lor, printre altele, sarcina de a aduna moaştele sfinţilor, ungerea lor cu miruri şi înfăşurarea sfintelor relicve în pânze curate, apoi le duceau şi le aşezau în locul de sihăstrie. Aflând de acest lucru, Drosida, fiica împăratului Traian, după ce a scăpat de sub atenţia celor care supravegheau camerele împărăteşti – aceştia fiind cuprinşi de somn - a mers la aceste femei. A adus cu sine o haină de preţ şi le-a cerut celor cinci sihastre că să o ia cu ele la ridicarea trupului unui sfânt, din locul în care fusese aruncat.
Din volumul "Vieţile sfinţilor de peste tot anul' afăm că "Adrian, un sfetnic al împăratului, care era în acelaşi timp şi logodnicul Drosidei, a cerut să se pună soldaţi de pază lângă trupurile creştinilor morţi, ca să cunoască cine sunt cei care ridică trupurile lor. Şi paznicii, stând de veghe, au prins pe cele cinci femei şi împreună cu ele şi pe Drosida. Făcându-se ziuă, le-au adus pe ele înaintea împăratului. Şi împăratul, văzând laolaltă cu cele cinci femei şi pe Drosida, s-a spăimântat. Şi a poruncit că aceasta să fie ţinută sub pază, doar-doar se va căi de ceea ce a făcut. Cât priveşte pe celelalte cinci femei canonice, a poruncit să se facă un vas mare în care au fost împreună cu multă aramă, şi să fie topite prin foc, ca arama să se amestece cu ţărâna sfintelor femei, iar din amestecul acesta s-au construit fundurile vaselor celor mari de aramă ale băilor obşteşti, ridicate atunci din nou de el, spre desfătarea închinătorilor la idoli.”
Văzând ce se întâmplă, Drosida şi-a scos îmbrăcămintea împărătească şi a ieşit uşor, fără să prindă cineva de veste. "Pe când mergea spre locul de chinuri, se gândea întru sine, zicând: «Cum mă voi duce la Dumnezeu, neavând îmbrăcăminte de nuntă? Căci nu am primit Botezul şi sunt încă necurată! Ci, Împărate al împăraţilor, Doamne Iisuse Hristoase, iată, am renunţat la împărăţia mea pentru Tine ca să mă aşezi portar al împărăţiei Tale. Tu, deci, Cel ce Te-ai botezat pentru noi, botează-mă în Duhul Sfânt!» Şi zicând acestea, scoţând mirul pe care îl luase cu sine din cămara ei şi aruncându-se într-un bazin în care se aduna apă din ploaie, ca într-un lac, s-a botezat, zicând: «Se botează roaba lui Dumnezeu, Drosida, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh». Şi, păzindu-se pe sine, după aceea, timp de şapte zile, primea hrană îngerească. (...) În ziua cea de-a opta, cerând lui Dumnezeu în rugăciune să o lumineze ce urmează să mai facă, s-a mutat către Domnul”, se mai spune în Sinaxar.
