Sfanta Cruce s-a arătat pe cer deasupra Ierusalimului în dimineaţa de 7 mai 351, în timpul domniei împăratului Constanţiu, fiul Sfântului Împărat Constantin. În acea vreme, erezia arianismului, conform căreia Hristos a fost un simplu om şi nu Dumnezeu, era cauza multor dispute şi scindări în interiorul imperiului. Constanţiu, conducătorul părţii estice a imperiului, era adept convins al arianismului. În luna mai a anului 351 a apărut deasupra Ierusalimului o cruce luminoasă, care se întindea de la Golgota până la Muntele Măslinilor, pe o distanţă de aprox. 9 km, strălucind mai tare decât soarele. Istoricul Sozomen scria că această minune a dus la convertirea multori păgâni şi iudei la creştinism. Sfânta Cruce a rămas pe cer timp de 7 zile.
