O voce bună şi o chitară, versuri care nu înşiră cuvinte goale, o linie melodică specială care emoţionază întotdeauna publicul…Aşa poate fi descris în câteva cuvinte Vasile Şeicaru, Vale pentru prieteni. La 10 iulie îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Îi spunem, cu drag, “La mulţi ani!”.
“Aud că trece ca un vis trăit cândva, dar nu ştiu să zic exact când, aud că trece pur şi simplu ceva prin faţa casei visurilor mele, cea din mintea mea, ceva trece ca un susur de izvor, dar şi ca un huruit de căruţă, ceva ca un zumzet de albine, dar şi ca o rostogolire de pietre, rostogolire aşa... neprovocată de nimeni, trece oarece... Aaaaa, era timpul, da' nu m-am prins din prima! Nu-i mare bai, a mai trecut un an şi gata! Păi nu-ţi spuneam eu mai ieri că nu-i bine să te uiţi prea des prin cartea de identitate şi să vezi cât a trecut? Dacă stau şi mă gândesc bine, ar trebui să nu te uiţi de loc! Ce-ţi trebuie? Păi cu fluturele ăla pe umăr, cu soarele drept în faţă, cu gândurile libere şi cu zîmbetul şmecher, musai în colţul mustăţii, pleacă la drum! Asta-i calea de acum! Du-te unde vezi cu ochii, numa' nu mai sta! Mai ai multe de aflat, de văzut, de atins, şi în ultima instanţă, de trăit!
Ce vis ai lăsat în urmă ca un film... Hei, nu-ţi mai pierde timpul cu revăzutul, că oricum nu poţi schimba nimic, ce-a fost, a fost! Nici cu ziua de mâine nu ţi-l pierde, că-i doar o închipuire! Tu dispui acum doar de ceea ce-ţi permiţi să mai ai şi să primeşti! Prezentul, azi!
Hai, că în privirea ta văd un semn de întrebare, aşa văd eu! Întreabă-mă! Sau mai bine nu, poate ghicesc eu ce vrei să afli. Ăăăăăă, ce-a fost mai frumos din ce-am trăit anul asta? Păi îţi spun:...o dată că mi-a venit băiatul meu, Mihnea, din Germania, şi altă dată că am mai scos un album de autor, numit «Rătăcire»! Nu mă liniştesc eu cu una cu două! Anul asta am cam refuzat concerte, spectacole, din diferite motive, dar cel mai invocat a fost cel legat de distanţe! Nu mai am stare să alerg aiurea pe drumurile astea proaste, şi atunci refuz, sau amân! O fi bine, o fi rău? Cine ştie! Lasă, că am alergat destul la viaţa mea! E timpul celor mai tineri! Să se exprime ei, să ne arate ei, să ne emoţioneze ei, să ne lase ei surprinşi! Eu voi scrie în continuare muzica mea, nimic nu-mi va schimba drumul sau stilul, nu mă voi lua după mode sau după tendinţele ei! Drumul meu e clar şi încă luminat! Când se va mai întuneca, o să-ţi spun eu ce-i de făcut, o să ştiu sigur ce va urma!....dar încă nu, încă nu dragul meu, că nu-i timpul şi nici momentul!
În ce-a mai rămas din anul asta, aş vrea să mă adun şi să termin cartea mea de proză scurtă...«acorduri sentimentale», «cutia cu romantism»...asta-i un vis neîmplinit încă, şi, desigur, lucrul la un nou album care-i aproape gata! Da' nu-ţi spun mai mult, că-i surpriză! Cântece noi, pentru zile noi!
M-a bucurat întâlnirea cu tine! Plec acum...aud că ceva trece prin faţa casei mele, ceva ca un susur de izvor dar şi ca un huruit de căruţă, ceva......aaaaa, era Timpul, da' nu m-am prins eu din prima!”, mărturiseşte Vasile Şeicaru. La mulţi ani, Vale!
