Născut la Sinaia, pe 25 octombrie 1921, M.S. Regele Mihai I este poate cel mai longeviv rege care a trăit vreodată pe aceste meleaguri (nu știm dacă au mai fost și cât au trăit alți regi posibili înainte de Burebista și Decebal) și printre puținii din neamul capetelor încoronate de regi și regine din istoria recentă a Europei care s-au apropiat de pragul a nouă decenii de viață.
N-a avut o domnie lungă și îmbelșugată ca a regelui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare, ci, în cei 94 de ani pe care-i împlinește astăzi, a cumulat numai 10 ani în cea mai înaltă funcție a statului acelor vremuri, în două domnii 1927-1930 și 1940-1947. Cu toate astea, a avut o poziție extrem de înțeleaptă, curajoasă și decisivă în 23 august 1944, când desfășurarea războiului nu avantaja țara noastră, salvând astfel mii de vieți ale soldaților armatei române. În 1947, a fost constrâns să semneze decretul de abdicare și a luat calea exilului.
Nu și-a uitat niciodată poporul și țara, ci, în anii trecuți până la Revoluție nu a încetat să pledeze cauza României în toate întâlnirile avute cu înalte oficialități ori cu omologii săi din țările Europei. În același timp, nici poporul nu l-a uitat, dovadă valul uriaș de simpatie cu care Majestatea Sa a fost întâmpinat, în 1992, când a venit să-și petreacă Paștele în România.
În noua ordine statală, instaurată după 1990, nu a dorit funcții ori ranguri înalte și nici n-a încurajat dezvoltarea mișcării monarhice în România, considerând că o restaurare a monarhiei poate avea loc numai ca urmare a dorinței poporului, declarând că: “românii au suferit destul să li se impună și au dreptul de a fi consultați în ceea ce le privește viitorul”. În 1997 a recăpătat cetățenia română, iar, din anul 2004, locuiește împreună cu Regina Ana la Aubonne, în Elveția.
Însă chiar dacă este geografic, ca spațiu, departe de România, preocupările, demersurile și întâlnirile pe care le are la nivelul rangului domniei sale constituie un lobby permanent pentru poporul și țara în care s-a născut și-a domnit. Acum, la împlinirea vârsei de 94 de ani, avem onoarea să urăm, așa cum Moș Ion Roată ura domnitorului Cuza: “Să ne trăiești, Măria Ta!”
La mulți ani, Majestate!
