Frumoasă, serafică, graţioasă, cu un optimism care răzbate dincolo de pielea diafană a feţei luminându-i vizibil chipul şi accentuându-i străucirea ochilor. Acestea sunt trăsăturile care o definesc ca fiică a Evei. Profesional, însă, este pretențioasă cu sine și cu cei din jur, perfecționistă, cu o cultură solidă și o artă a dialogului pusă sub lumina reflectoarelor la emisiunea sa „Nocturne” de pe TVR1, pentru toți cei care încă mai respiră cultural. Așa este ea, delicata Marina Constantinescu!
S-a născut la 22 septembrie 1966, în București, într-o familie de intelectuali, cu mama chimistă și tatăl inginer proiectant naval, și-a crescut „într-un spirit de clan sicilian” (după cum spune), având o copilărie extrem de fericită, cu vacanțe minunate, petrecute la Craiova, la sora mamaei sale, unde ea și fratele erau primiți ca niște prinți.
Ca elevă, a fost un copil conștiincios (genul tocilar), foarte curioasă dar și foarte timidă în același timp, timiditate pe care a ascuns-o și-a topit-o în dorința de-a cunoaște mereu ceva nou. A urmat un liceu de matematică-fizică, dar se pregătea pentru medicină (învățând chimie), ca până la urmă să absolve Facultatea de Filologie și să debuteze în jurnalistică, fiind, în 1992, cronicar dramatic la revista „România Literară”, unde semna săptămânal rubrica de teatru.
Pasiunea pentru teatru o are de foarte mică și, chiar dacă nu-și mai amintește spectacolele cap-coadă, i-au rămas anumite gesturi, anumite imagini, culori, senzații, schimburi de priviri de pe scenă. Așa a ajuns ca teatrul să însemne enorm în viața ei. Astfel, devine membru UNITER, în 1992, și primește premiul UNITER pentru cel mai bun critic de teatru în 1997, cât și Marele Premiu APTR, pentru seria de emisiuni „Nocturne”, difuzată la TVR1 începând cu anul 2001. Acum trei ani, Marina a reușit să obțină două premii, probabil cele mai mari din breaslă, și anume Premiul de Excelență pentru Festivalul Național de Teatru și Premiul Aristița Romanescu.
Despre „Nocturne”, Marina spunea: „Pentru mine, această emisiune este și un manifest și o formă de rezistență. Este căutarea mea de a vorbi despre binecuvântarea spirituală, despre voluptatea pe care ți-o dă pasiunea pentru ceva, creația. Valorile cunoscute sau mai puțin cunoscute sunt călăuzele noastre pe acest pământ. Ele ne arată drumul spre libertate, spre noi înșine, spre lumină, spre Dumnezeu”
A publicat volumele: „Danaidele – istoria unui spectacol” și „A fost odată în România”. Este membru fondator al Fundației Teatru Act și al Teatrului Act, primul teatru independent din România, cât și membru fondator al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și directoare a Festivalului Național de Teatru.
Și mai este, în luna mai, atunci când primăvara își înflorește teii, zâmbind larg, aromat, verii ce va să vină, directoarea Festivalului de Teatru de la Caracal, acolo unde vine de fiecare dată cu trenul, având spaimă de tot ce înseamnă automobil. Este căsătorită, din 98, cu actorul Mircea Rusu și au împreună o splendoare de băiat, pe nume Luca, lumina vieții ei.
Astăzi, Marina împlinește 57 de ani. Să-i urăm clipe fericite alături de cei dragi, tot binele din lume, multă sănătate, ani frumoși și să ne bucure pe mai departe cu emisiunile sale „Nocturne” și cronicile sale de teatru „diurne”. La mulți ani, Marina Constantinescu!
