Cu o acuratețe a gândului răstignit în cuvânt, cu o adâncime, un tâlc și o măiestrie a frazei scrise ce depășește granița jurnalismului clasic, apropiindu-l mai mult de tagma povestitorilor, a scriitorilor, cu un remarcabil simț al realității, dar și poveștilor din spatele acesteia, povești ce prind viață în minunatele sale reportaje, Cornel Nistorescu este unul dintre cei mai apreciați, cunoscuți și respectați ziariști ai noștri, atât în perioada de dinainte de 89, cât mai ales după 1990.
Cu experiența căpătată în lungii ani de ziaristică a dat exemplu și-a format generații întregi de jurnaliști, a fondat trusturi de presă și-a condus unele dintre cele mai importante ziare din „România fără comunism”. De mulți ani de zile este invitatul constant al majorității posturilor de televiziune (mai ales în perioade electorale și postelectorale) pentru analize bine argumentate, asta pentru că Nistorescu nu spune doar „vorbe, vorbe, vorbe...” (ca-n Hamlet), ci fraze și concluzii bine articulate, grele de adevăr, șfichiuitoare și pragmatice, chiar dacă a fost cândva menestrel la porțile de basm ale reportajului.
S-a născut la 15 decembrie 1948, în Turmaș, județul Hunedoara, din părinți agricultori, simpli, harnici, fără prea multă școală, însă cu un simț al omeniei, respect pentru adevăr și adâncă morală creștină, specifice îndeobște țăranului român. Însă, când vrea Domnul și nu se împotrivește omul, tânărului Cornel i-a plăcut de mic să citească, „adăpând” în felul acesta prin lectură harul dat de Cel de Sus.
A făcut școala primară la Mărtinești, iar apoi a absolvit liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie, în 1965. Studiile superioare le-a efectuat în cadrul Facultății de Filologie „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română-italiană, absolvind facultatea în anul 1974. Încă din timpul studenției s-a îndreptat spre ziaristică, făcându-și debutul în branșă cu un reportaj la revista „Viața studențească” (1971).
După terminarea facultății, tot la aceeași revistă avea să se angajeze ca redactor, timp de 6 ani de zile (1974-1980). Au urmat trei ani la ziarul „Scânteia tineretului” (1980-1983) și apoi angajarea la revista „Flacăra”. În toți acești ani de juranalism a publicat trei cărți „Întâmplări în liniștea unei fotografii” (1978), „Paradisul provizoriu” (1982) și „Proprietarul de iluzii” (1988), cărți care-i atestă adevărata „vână” de scriitor.
În 1990 a fondat împreună cu Mihai Cârciog trustul de presă „Expres”, în care va fi director și va publica articole sub genericul „Reportaj de buzunar” și „Epistole politice”. În 1997 devine directorul ziarului Evenimentul Zilei, fiind, totodată, și unul dintre fondatorii postului de radio Europa FM și al postului Total FM. În momentul de față este directorul ziarului Cotidianul.
Dacă de la înălţimea vârstei de acum ar privi înapoi (cu sau fără mânie!), n-ar găsi decât acelaşi ogor de hârtie cu brazda trasă adânc, pregătit să fie însămânţat cu mii, zeci de mii, milioane de cuvinte. Dacă acum 2000 de ani Sf. Petru devenea, sub semnul Domnului, din năvoditor, un pescar de suflete, din 1970, Cornel Nistorescu a devenit, sub semnul limbii şi culturii române, un fecund risipitor de propoziţii, de fraze, de idei, de editoriale, de reportaje etc., intrate de mult în conştiinţa, în perceperea şi-n delectarea cititorului român de presă.
Astăzi, cunoscutul ziarist împlinește 75 de ani. Să-i urăm tot ce e mai bun pe lume, multă sănătate, zile fericite, ani buni și să ne țină pe mai departe „în priză” cu tot ce înseamnă țara asta cu bune-cu rele, cu oameni-cu nații, cu smerenie-cu ticăloșie, în tot ceea ce înseamnă pentru domnia sa gândul rostit și cuvântul scris. La mulți ani, Cornel Nistorescu!
