Este genul de actriță cu o energie explozivă, vibrantă, mereu în mișcare, cu gestică largă și o expresivitate a chipului care poate reda fără cuvinte orice stare de spirit își propune artista să exprime personajul interpretat.
Veselă, spontană, extrem de vorbăreață. Poate să recite ori să cânte cu aceeași ușurință. Are voce puternică și un timbru aparte. Poate să joace comedie, dramă, music-hall sau toate la un loc într-un singur spectacol. Oamenii, spectatori și telespectatori, o îndrăgesc (pe lângă jocul scenic) pentru că emană un optimism absolut molipsitor.
S-a născut la 26 aprilie 1956, în comuna Bascov de lângă Pitești, și-a copilărit la țară. N-a avut timp de prea multă zbenguială și nici de euforica stare de spirit care precede orice joacă a copiilor, pentru că mama sa era bolnavă, imobilizată la pat.
Astfel, a avut o copilărie scurtă, obligată fiind să se maturizeze foarte devreme. În schimb a avut parte de o bunică de poveste, un fel de Moromete, sfătoasă și înțeleaptă. O întreba: „Mamaie, ce faci?” Și ea-i răspundea: „Ei! Fac bine, că nu fac rău!”
Prima experiență a scenei a fost la căminul cultural din satul ei. Un student la litere din sat a anunțat-o că vrea să-i dea un rol într-o piesă pe care vroia să o monteze la cămin. Așa a jucat rolul bătrânei Trandafira din „Piatra” lui Vasile Alecsandri.
Apoi, actorul Poenaru și soția sa din Pitești au „adoptat-o”, i-au făcut rochia pentru bacalaureat, iar diriginta i-a dat o pereche de pantofi. Așa au pregătit-o pentru marele examen de admitere la Facultatea de Teatru din București.
A dat examen la IATC și-a intrat prima pe listă, din prima încercare, cu nota 10, la clasa Leopoldinei Bălănuță. Tot cu media 10 a și terminat facultatea. Leopoldina a fost cea care a făcut-o să respecte spectatorul, să citească, să iubească lectura și poezia.
În anul III de facultate juca rolul doicii Julietei în spectacolul „Romeo și Julieta”. O vede Elena Deleanu, pe atunci directorul Teatrului Giulești, și-i promite că o va lua la ea, la teatru.
După absolvire însă, conform repartiției, trebuia să ajungă la teatrul din Piatra Neamț, însă ajunge la Reșița, unde joacă preț de trei ani. Vine în București în 1982 la Teatrul Giulești (Odeon), pe care nu-l părăsește până în anul 2005.
Momentan este în slujba teatrului de revistă „Constantin Tănase” și profesor de actorie la Universitatea Hyparion. Pe la 50 de ani s-a gândit că n-ar fi rău să facă și Facultatea de Comunicare și Resurse Manageriale. Și ca surprizele să fie din abundență, publică și trei cărți de bucate.
Un singur of a avut toată viața (și mai are încă) Adriana Trandafir: că, fiind tot timpul implicată în meserie, și-a privat copiii de prezența ei.
„Cred că am să fiu cea mai bună bunică de pe pământ, că am ce să le spun, am ce să-i învăț pe nepoții mei, am cum să mă joc cu ei pentru că, dacă tinerețea și maturitatea mi le-am dedicat profesiei, bătrânețea și starea de bunică am să mi le trăiesc până la capăt”
Astăzi, îndrăgita actriță împlinește 68 de ani. Să-i urăm să fie sănătoasă și bunica de poveste dorită, mult noroc, bucurii, zile senine și fericite. La mulți ani, Adriana Trandafir!