La 6 martie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinţilor patruzeci şi doi de mucenici din Amoreea.
Sinaxarul ne arată că în timpul unui război dintre Împăratul Bizanţului Teofil (829-842) şi saraceni, aceştia au reuşit să asedieze oraşul Amorea (aflat în Galicia - Asia Mică) datorită trădării comandantului de armată Baditses.
Amorea a căzut şi, odată cu ea, 42 de generali au fost luaţi captivi şi duşi în Siria.
„În timpul celor şapte ani de încarcerare, aceştia au încercat în zadar să-i convingă pe captivi să renunţe la creştinism şi să accepte credinţa islamică.
Captivii au rezistat cu tărie la toate ofertele tentante dar şi la ameninţări.
După mai multe chinuri prin care nu au reuşit să frângă spiritul creştin al soldaţilor, păgânii au hotărât să-i condamne la moarte, sperând să-i sperie şi să-i convingă înainte de execuţie.
Mucenicii au rămas de neclintit, spunând că profeţii Vechiului Testament aduc mărturii despre Hristos, pe când Mohamed se autointitulează profet fără nici o dovadă.
Păgânii îi spuseră soldatului Teodor următoarele: «Ştim că ai lepădat preoţia, ai devenit soldat şi ai vărsat sânge în bătălii. Nu mai poţi nădăjdui în mila lui Hristos pentru că L-ai părăsit cu bună ştiinţă, aşa că trebuie să-l accepţi pe Mahomed.»
Dar mucenicul le-a răspuns: «Vorbele tale nu sunt adevărate când spui că L-am părăsit pe Hristos. Mai mult, am părăsit preoţia pentru nevrednicia mea.
De aceea trebuie să vărs sângele meu pentru Hristos, ca să-mi spăl păcatele mele împotriva Lui.» Călăii i-au dus pe rând pe fiecare la locul unde li s-a tăiat capul şi trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat.
La slujba de pomenire, aceşti sfinţi suferitori de patimi sunt numiţi astfel: Teodor «Întrutotul Binecuvântat», Calist «cel Neînfrânt», Constantin «cel Nepreţuit», Teofil «cel Minunat» şi Vasois «cel Puternic».
