S-a născut la 4 august 1969, în Botoșani, și n-a copilărit la țară (ambele bunici locuiau în case aflate la marginea orașului), ci pe asfaltul urbei, ziua jucând „Baba oarba”, iar seara jucându-se cu prietenii „De-a v-ați ascunselea” într-un cimitir. Interesul pentru actorie s-a declanșat în momentul în care a jucat în câteva piese improvizate în timpul primelor clase de liceu, și s-a concretizat prin înscrierea la Școala Populară de Artă din Botoșani. Acolo a început totul, pe la vârsta de 15 ani, sprijinit și îndrumat fiind de profesorul său Teodor Bădescu și de soția acestuia. Aici a descoperit teatrul și muzica clasică, trăind seri extraordinare alături de doi prieteni, unul cântând la fagot și altul la violă, el recitând versuri din nemuritorul Eminescu.
După 1990, s-a hotărât să bată la porțile Bucureștiului. Cum trebuia să se întrețină (mai ales că a dat de patru ori la teatru până să intre!), s-a angajat în tura de noapte a unei consignații din Gara de Nord, devenind martorul tăcut al spectacolului oferit de viermuiala călătorilor, de șuții de buzunare, de proxeneți și prostituate. Dar era convins că va intra la actorie și-și va urma visul de a fi un bun actor. Și visul s-a împlinit! Primul care s-a bucurat de reușita sa la examen a fost patronul de la consignație, un spaniol cu cetățenie elvețiană, stabilit în Basel, pe care, peste timp, a avut bucuria să-l invite la spectacolele sale, atunci când a fost prezent în acest oraș la un minifestival de teatru.
Absolvă Academia de Teatru și Film din București, în 1995, și debutează pe scena Teatrului Național în spectacolul „Tamerlan cel Mare”, în regia lui Victor Ioan Frunză. Mai apoi impresionează prin rolurile făcute în Richard Inimă de Leu în „Leul în iarnă” de James Goldman, Îngerul în „Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino” după Alex Mihai Stoenescu sau Penciulescu în „Jocul ielelor” de Camil Petrescu. Însă cu adevărat cunoscut devine după rolul „domnul Bebe” din filmul câștigător al unui Palme d’Or „4 luni 3 săptămâni și 2 zile”, în regia lui Cristian Mungiu, film care i-a adus recunoașterea internațională și premiul pentu Cel ma bun actor acordat de Asociația criticilor de film din Los Angeles.
Au urmat alte roluri în filme la fel de bine cotate: „Polițist adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu, „Concertul” lui Radu Mihăileanu, „Poziția copilului” în regia lui Călin Natzer, etc. În primăvara anului trecut, primește premiul pentru Cel mai buun actor la Gala UNITER pentru rolurile din „Omul cel bun din Seciuan”, în regia lui Andrei Șerban. Pariul cu sine însuși și destinul de „Charles Bronson de Botoșani” fuseseră câștigate și împlinite.
Astăzi, Vlad împlinește 47 de ani și serbează aproape 40 de apariții în filme, în mai puțin de 20 de ani. Asta, da, performanță! Să-i urăm multă sănătate, bucurii, ani frumoși de acum înainte, roluri mărețe și, dacă tot a început ca Charles Bronson, atunci să ajungă la nivel de Robert de Niro sau (măcar!) Al Pacino. La mulți ani, Vlad Ivanov!
