Credeţi că e puţin lucru să fii martorul real (raportat la veşnicul ireal miracol al naturii) al atâtor răsărituri şi apusuri de soare prefirate printre crengile unei sălcii crescute pieziş la mal sau prin pădurea de nuferi unduind în ritmul viu al valurilor? Credeţi că e puţin lucru să ştii unde sălăşluieşte fiecare colonie de pelicani, pe unde trec uriaşele bancuri de peşti, unde înfloresc cele mai rare specii de plante din lume şi unde îşi fac cuiburile păsări pe care numai în Delta noastră le găseşti?
Dar asta a însemnat dintotdeauna pentru Virgil Munteanu înfrăţirea, contopirea cu natura, doar că a avut şi şansa să se implice direct şi benefic în protejarea ei. Mentori i-au fost academicianul Marian-Traian Gomoiu (primul guvernator al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în anul 1991), care i-a oferit posibilitatea să înceapă să lucreze în dezvoltarea relaţiilor internaţionale ale nou înfiinţatei Administraţii a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.
Al doilea mentor a fost Eugen Tarhon, cel de-al doilea Guvernator al Deltei, cel care l-a îndrumat spre cum trebuie să contribuie nu numai la construcţia unui model de dezvoltare durabilă, dar şi a unei mentalităţi privind apropierea de această zonă. ,,Pentru aceşti doi oameni respectul meu va fi veşnic’’, spunea Virgil Munteanu.
Şi tot el adăuga concluzia trasă după ani şi ani petrecuţi în mijlocul naturii: ,,Aproape întreaga mea activitate a fost legată de cunoaşterea şi preţuirea naturii. Din această perspectivă cred că tot ce este legat de viaţă este un miracol. Din păcate, luaţi de valurile vieţii, nu avem timpul şi disponibilitatea de a descoperi miracolele pe care fiecare zi ni le dezvăluie. Abia când ajungi la ora bilanţului realizezi că tot ce ai însemnat a fost un miracol’’.
S-a născut la data de 2 mai 1958, în Tulcea, nu i-a plăcut niciodată pescuitul, n-a învăţat nici până azi să înoate, însă, de mic, a simţit o atracţie deosebită pentru cărţi. Desprinderea, în anii adolescenţei, de zona în care s-a născut, o dată cu plecarea la facultate, nu prevestea şi întoarcerea, după aproape 20 de ani, în postura de administrator al acestui teritoriu. Cât de bine şi-a făcut treaba, abia generaţiile viitoare vor resimţi toate eforturile, proiectele viabile şi viziunea sa în ceea ce a privit protejarea Biosferei Deltei.
Iată, însă, ce-şi doreşte sau, mai degrabă, ce nu-şi doreşte dl. Munteanu: ,,Încerc să mă conving că nu voi apuca timpul în care apa din Dobrogea va fi otrăvită atunci când vor fi extrase gazele de şist. Că nu voi mai apuca să văd Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării transformată într-un corp poliţienesc care să fugărească braconierii.
Că nu voi mai apuca să văd Delta Dunării şi plajele sălbatice de la Marea Neagră transformate în afaceri imobiliare de proporţii. Că nu va trebui să merg în Delta Dunării din Ucraina să văd coloniile de pelicani care se mutaseră din Delta românească. Că nu mă voi deplasa de la Tulcea la Sulina cu maşina pe o şosea. Dar, în toate aceste speranţe ale mele cred că sunt prea optimist. Cred că le voi vedea mai devreme decât sper…’’. Frumos şi avertizator tot ce a spus fostul Guvernator!
Astăzi, însă, domnia sa împlineşte 58 de ani. Să-i urăm multă sănătate, bucurii, zile senine, cât mai multe ,,mirosuri de baltă ale dimineţilor’’ şi tot binele din lume. La mulţi ani, Virgil Munteanu!
