Este om de litere extrem de prolific, cu peste 90 de volume editate, şi redactor-şef al prestigiosului săptămânal Literatura şi Arta. Înzestrat cu o seamă (şi o sumă) de calităţi – poet, romancier, istoric literar şi om politic din Republica Moldova –, calităţi cum rar se găsesc adunate într-un singur om, nimbându-i personalitatea şi trasându-i un destin bine tuşat, Nicolae Dabija este în primul rând un bun român de peste Prut, cel care a susţinut, în 1989, Decretarea Limbii Române ca Limbă de Stat şi trecerea la alfabet latin.
S-a născut la 15 iulie 1948, în localitatea Codreni, raionul Cimişlia, RSS Moldovenească, fiind nepotul arhimandritului Serafim Dabija, unul dintre marii duhovnici români, deportat în Gulag în 1947.
În 1966 intră la Universitatea de Stat din Chişinău, de unde este exmatriculat în anul III de la Facultatea de Jurnalism „pentru activitatea antisovietică şi proromânească”. Este, însă, reînmatriculat la studii peste un an, dar în cadrul Facultăţii de Litere.
După terminarea facultăţii, în 1972, este angajat ca redactor la Tv-Chişinău. Între 1975-1984 este şef de secţie la revista de literatură „Nistru”, iar între 1984-1986 îl găsim redactor-şef la revista tineretului de creaţie „Orizonturi”.
Îşi găseşte însă adevăratul rost şi adevăratul drum atunci când este ales, de către membrii Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, în funcţia de redactor-şef al săptămânalului „Litaratura şi Arta”, în anul 1986.
Publicaţia a declanşat, la sfârşitul anilor 80 ai secolului trecut, Mişcarea de Eliberare Naţională din Basarabia, reuşind să crească tirajul de la două mii de exemplare la 250.000 de exemplare în 1989-1990, fiind „ziarul literar cu cel mai mare tiraj din Europa”.
Ziaristul francez Victor Loupan menţiona în „Le Figaro” că săptămânalul „Literatura şi Arta” a avut în Renaşterea Naţională a Basarabiei „acelaşi rol pe care l-a jucat Televiziunea Română în cadrul Revoluţiei din decembrie 1989”.
Începând cu anul 1990 este ales de două ori deputat în Parlamentul Republicii Moldova, trei ani este reprezentantul Parlamentului Republicii Moldova în Adunarea Parlamentară a Ţărilor din Bazinul Mării Negre şi timp de opt ani vice-preşedinte al Partidului Forţelor Democrate şi vice-preşedinte al Partidului Social-Liberal.
Din 2005 este Preşedintele Frontului Democrat al Românilor din Republica Moldova, organizaţie neguvernamentală de cultură şi drept, la care au aderat peste 150 de organizaţii culturale, uniuni de creaţie, asociaţii neguvernamentale.
Ce se mai ştie despre Nicolae Dabija? Că are o casă în Chişinău şi o livadă de o sută de pomi, pe care a plantat-o acum câţiva ani pe terenul aferent casei părinţilor (care au decedat) în satul Codreni. Că în puţinul timp liber mai iese cu prietenii la o partidă de pescuit ori la o bere.
Că este colecţionar de icoane, donând Mânăstirii Zloţi 18 icoane din sec. XVI-XIX (mânăstire ctitorită de unchiul său, arhimandritul Serafim Dabija), iar alte cinci icoane bisericii „Chipul Mântuitorului nefăcut de mână”, din Chişinău.
Ce mai ştim? Că este cetăţean de onoare al oraşelor Craiova şi Buşteni şi al localităţii Albac (comuna lui Horia), că este membru de onoare al Academiei Române (din 2003) şi membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2012).
Mâine, cunoscutul scriitor şi om politic de peste Prut împlineşte 71 de ani. Să-i urăm numai de bine, multă sănătate, bucurii lângă cei dragi, putere de muncă şi să ducă pe mai departe toate idealurile politice întru binele tuturor românilor, indiferent de care parte a Prutului s-ar afla. La mulţi ani, Nicolae Dabija!
