Printre cei mai importanţi scenarişti şi regizori pe care îi avem la ora actuală, absolvent al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” (secţia secenaristică şi regie) cu nota 10, Laurenţiu Damian a demonstrat în timp, graţie talentului său incontesabil că toată elaborata şi diversificata sa activitate ca scenarist şi regizor de film a meritat şi merită cu prisosinţă această notă.
S-a născut la 25 ianuarie 1956, în Giurgiu, şi, iniţial, a vrut să devină actor. Numai că, la rându-i, destinul avea să-i „regizeze” un alt drum, o altă pistă câştigătoare, fiind, azi, regizor şi scenarist, profesor universitar doctor în cadrul universităţii care l-a format şi preşedintele Uniunii Cineaştilor din România.
Pentru specializare, a făcut cursuri în filme documentare şi de televiziune, atât în ţară, cât şi în străinătate, devenind, în 2013, Doctor Magna cum Laudae în cinematografie şi media.
Este profesor universitar doctor al UNATC şi membru din 1990 al Senatului UNATC. Activ în diferite „comitete şi comiţii”, a fost vice-rector al UNATC, în perioada 1999-2007, în anul 2005 a ocupat funcţia de Secretar General al Uniunii Cineaştilor Români, fiind, de asemenea, şi membru de onoare al Cinematecii Italiene din Milano, cât şi membru al UPFAR şi UARF.
Niciuna din aceste funcţii nu a fost şi nu este întâmplătoare sau graţie unui elaborat joc de culise, ci i-au fost atribuite pe merit. Ba mai mult, este autorul a peste 600 de articole apărute în reviste de specialitate pe teme de istorie şi estetică cinematografică.
A publicat cărţile „Elisabeta Bostan – unde eşti copilărie?”, „Despre documentare... şi chiar mai mult”, “Cioburi de viaţă” (lansată anul trecut) şi-a regizat peste 100 de fime documentare, filme de ficţiune şi de scurt metraj, filme experimentale, pentru care a primit numeroase premii.
Cândva, într-un interviu, spunea: „Am vrut iniţial să mă fac actor. Cred că era benefic pentru histrionismul meu nativ. Apoi, mi-am dorit să fiu regizor de teatru. Şi astăzi admir lumea teatrală pentru că are eleganţă şi, mai ales, pentru că actul scenic este mult mai sincer decât cel cinematografic. Momentul decisiv, când m-am îndreptat spre cinema, a fost acela când am văzut „Pădurea de mesteceni” a lui Andrzej Wajda. Am văzut filmul de cinci ori. Era acolo şi Cehov şi Ibsen şi Strindberg. Atunci am hotărât să fac film”.
Astăzi, reputatul regizor şi scenarist împlineşte 63 de ani. Să.i urăm toate cele bune, multă sănătate, bucurii, ani frumoşi şi o rodnică activitate profesională în beneficiul studenţilor săi şi a miilor de amatori de film. La mulţi ani, Laurenţiu Damian!
