Unii spun că valul de revoluționari l-a adus la Televiziune pe 22 decembrie 1989, alții că era de mult pregătită implicarea sa atât de rapidă și hotărâtă o dată cu fuga Ceaușeștilor.Toți trebuie însă să recunoască riscul enorm asumat de el, Caramitru, Dinescu și toți cei care au apărut pentru prima dată în studioul 4 al televiziunii.
Unii spun că, dacă un altul ar fi fost ales președinte pe 20 mai 1990 (Rațiu sau Câmpeanu), România ar fi evoluat mult mai dinamic și-ar fi intrat mult mai devreme în marea familie europeană (UE), alții că a fost singurul și cel mai nimerit să facă trecerea țării spre capitalism, evitând haosul ce s-ar fi putut instala prin vid politic, autonomii ale unor provincii, război intern ca-n fosta Iugoslavie, etc. Trebuie însă amintit că în timpul celui de-al doilea mandat al său, România a aderat la NATO și-a încheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană.
Însă, hotărât lucru, și unii și alții, și susținătorii și opozanții, recunosc cinstit că a fost și este un mare om politic, poate singurul politician adevărat, din 89 încoace, în sensul greu al cuvântului. Faptul că a fost ales de 3 ori drept președinte al țării, că a condus timp de 10 ani România, n-a fost o întâmplare, nici alegeri fraudate, nici sforării politice trase.
Este de necontestat faptul că românii l-au iubit, că majoritatea electorală i-a dat votul cu încredere și simpatie în trei rânduri, alegându-l în prima funcție a țării. Acel procent aproape aiuritor de 85,07%, obținut de Iliescu la 20 mai 1990, a fost absolut curat, fără urmă de fraudare a alegerilor. Numai cine nu vrea nu-și amintește că oamenii simpli, din mediul rural, erau cu numele său pe buze de dimineața până seara, că muncitorii îl ovaționau la fiecere manifestație ori marș politic, că cea mai mare parte a intelectualilor îl creditau moral.
O altă dovadă a calităților sale de politician, a longevității sale politice, constă în faptul că, atâta vreme cât nu a fost președinte, a ocupat funcția de senator de București din partea PSD (1996-2000, 2004-2008) și, din 2008 până azi este președinte de onoare al PSD.
S-a născut la 3 martie 1930, în Oltenița, și, după ce a absolvit liceul Spiru Haret în 1949, a studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic București. Cum aproape toată lumea îi cunoaște, în mare, activitatea și ascensiunea socială și politică, nu vom relua aici etapele trecutului domniei sale. Ele sunt sau vor fi istorie. Căci, orice lucrare de istorie se va scrie, sub numele lui Ion Iliescu se va pregăti un capitol aparte.
Astăzi este ziua când dl. Ion Iliescu împlinește 86 de ani, dintre care peste jumătate de veac trăiți în sfera politică. „Politica este despre servirea interesului public. Asta am înțeles eu în această viață și așa am încercat, și sper să fi reușit, să fac politică: servind interesul public, în epoci diferite, cu exigențe diferite”, spunea nu demult domnia sa.
La rându-ne, avem onoarea să urăm multă sănătate, bucurii și zile fericite celui mai important om politic al ultimului sfert de veac. La mulți ani, d-le Președinte Ion Iliescu!
