S-a născut la 28 mai 1949, iar copilăria și-a petrecut-o în livada de meri a tatălui său. Tatăl, inginer cercetător în pomicultură, a pus bazele Stațiunii de Cercetare Pomicolă Voinești și este creatorul celebrelor soiuri „Frumosul de Voinești”, „Deliciosul de Voinești” și, mai târziu, „Generosul de Voinești”. Din această cauză, după ce a ronțăit o livadă de mere, după cum singură spune, toată viața a mâncat zilnic mere din soiul Voinești, preferându-le pe cele de un roșu „bordeaux”, mai zemoase.
Într-un fel, paradisul copilăriei s-a terminat pe când avea 12 ani și părinții au divorțat, ea urmând-o pe mamă la Turnu-Severin. Despre mamă își amintește că era extrem de cultivată, frumoasă și foarte fină, blândă și bună. Dacă o întrebi, însă, ți-ar răspunde că seamănă cu bunica și că la bunica se gândea de fiecare dată pentru a-și risipi emoțiile, atunci când intra în direct. Despre tată spune că era dur ca o stâncă, inflexibil, impunându-i mereu să fie prima, să nu greșească, să ia toate premiile la școală.
Primele vacanțe gimnaziale și le petrecea citind Jules Verne într-un hamac de doc, adus de tatăl său din război, prins într-un gutui bătrân. Clasele IX-XII le-a studiat la Turnu-Severin, la Liceul Traian. A început apoi Filologia la Universitatea din Timișoara. Numai două luni a rămas aici, deoarece, după o poveste încâlcită cu o colegă, invidioasă pe ochii ei superbi, pe veselia constantă și pe vizibila expresie de fericire afișată, a trebuit să se transfere la Cluj. Nici astăzi nu și-a scos din minte acel episod urât din viața ei. Pesemne, atunci a înțeles pentru prima oară cât de adâncă este vorba lui Noica: „Oamenii te pot ierta pentru orice, nu și pentru faptul de-a fi fericit!”
La Cluj stă trei ani, apoi se transferă la București unde, îndată după absolvire, se angajează la Radio România. Dacă n-ar fi făcut televiziune i-ar fi plăcut să facă Dreptul, Filosofie sau Matematici, spre care avea aplecare. Însă visul său secret era să facă operă: Un profesor de canto i-a prevestit un viitor strălucit în muzică, însă tatăl s-a opus. Astfel că, la televiziune a ajuns din întâmplare. La începutul anului 1970 era așadar la Radio, la Secția Tineret, când un coleg i-a zis că se dă concurs la TVR pentru postul de prezentatoare. Nici nu știa exact unde este televiziunea!
A urcat în autobuzul 31, a întrebat unde să coboare și i s-a răspuns că la Fabrica de Spirt. A obținut postul concurând cu alte 11 actrițe. În două săptămâni a fost angajată. La 1 iunie 1970, a intrat pentru prima oară pe post. Nici nu putea respira de emoție. Și-a invocat bunica în gând și-a rostit prima frază. De atunci, preț de 27 de ani, a fost în casele, în inimile, în adulația și-n simpatia românilor. Și noi am iubit-o necondiționat 27 de ani!
Astăzi, îndrăgita crainică împlinește 67 de ani. Să-i urăm tot binele din lume, multă sănătate, clipe liniștite și senine ca ochii ei mari și frumoși și să-i spunem că ne-am bucura enorm s-o mai vedem pe micile ecrane. La mulți ani, Delia Budeanu!
