Indiscutabil, unul dintre cei mai importanți regizori ai tinerei generații de după 89, premiat la marile festivaluri de film europene, recompensat cu premii, distincții și medalii la care mulți visează să ajungă dar puțini reușesc să le obțină, tocmai se poate mândri că filmul său „Bacalaureat”, cel mai recent lungmetraj al său, a fost selecționat în competiția oficială a Festivalului de Film de la Cannes și va intra în competiția Palme d’Or, în România putând fi vizionat începând cu 20 mai în toate cinematografele din țară.
Este cea de-a treia participare a lui Cristian Mungiu în competiția oficială, la celelalte două participări filmele sale fiind recompensate cu trofeul Palme d’Or, în 2007, pentru „4 luni, trei săptămâni și două zile” și premiile pentru scenariu și interpretare feminină, în 2012, pentru „După dealuri”.
S-a născut la 27 aprilie 1968, în Iași, într-un mediu intelectual propice unei educații de vârf și unei culturi bine asimilată și sedimentată, în familia medicului Ostin Mungiu, profesor universitar la UMF Iași și Mariei Mungiu, profesoară de limba și literatura română. Are o soră deja celebră, Alina Mungiu-Pipidi, medic psihiatru ca profesie, politolog și analist politic.
După liceu, stresat că trebuie să facă armata, deși îl preocupa regia de film, consideră ca ar lua admiterea dacă ar da la Filologie. Astfel, studiază literatura engleză la Universitatea din Iași, pe care o absolvă în 1993. O vreme a publicat scurte povestiri în publicații literare din Iași, a lucrat ca jurnalist (între 1987-1994) și-a fost profesor de engleză un an de zile (1993-1994).
Cum a ajuns la regie? „Ca orice copil, mă uitam la filme și mă enervam îngrozitor. Mi se păreau atât de idioate încât se năștea în mine gândul că pot să le fac de o sută de ori mai bine decât oamenii aceștia care habar n-au despre ce vorbesc. Știam însă că pot crea povești de o natură sau alta. Cum s-a translat darul acesta către film, nu știu, dar colegii mei de liceu știau că într-o zi vreau să ajung să fac film. Când a venit Revoluția, mi-am zis că n-am nici o scuză să nu fac film. Dacă n-ar fi fost ea, probabil că nu aș fi făcut niciodată film”.
Așadar, vine în Capitală, dă examen de admitere, îl ia, și urmează cursurile Academiei de Teatru și Film din București, pe care o absolvă în 1998, contribuind apoi în calitate de regizor secund la filme cunoscute precum Le capitaine Conan (1996) și Train de Vie (1998, regia Radu Mihăileanu). Regizează câteva scurtmetraje pentru care primește mai multe premii, urmând ca, în 2002, lungmetrajul său „Occident” să obțină Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film Transilvania.
Era prologul, buzduganul aruncat înainte, vestitorul succesului reputat, în 2007, la Cannes, cu filmul „4 luni, trei săptămâni și două zile”. Urmează scurtmetrajele „Amintiri din Epoca de Aur” și mai apoi premiatul lungmetraj „După dealuri”, în așteptarea unor alte premii fiind ultima sa peliculă „Bacalaureat”.
De amintit că regizorul Cristian Mungiu este primul cineast din România care a fost invitat să facă parte din juriul competiției oficale de la Cannes, ediția din 2013, că i-a fost conferit, în 2007, de către Președintele României, Traian Băsescu, Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, iar, în 2012, regizorul a primit din partea Regelui Mihai I medalia „Crucea Casei Regale a României”. În mai 2013, primește și titlul de Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor din partea Guvernului francez.
Astăzi, împlinește vârsta de 48 de ani. Să-i urăm multă sănătate, zile frumoase, împliniri și să-i ținem pumnii, ca noul său film să obțină cât mai multe premii la Cannes. La mulți ani, Cristian Mungiu!
