În lupta sa cu înălțimile este unul dintre cei mai importanți alpiniști ai noștri din toate timpurile și singurul care a cucerit Everestul (8848 m), la 17 mai 1995. Dar Ticu Lăcătuşu se compune din mule alte isprăvi consumate dincolo de nori (de exemplu, acum doi ani, se afla pe cel mai înalt vârf din grupul Muztagh Ata, la 7.546 m, o premieră în Munţii Chinei).
Câtă pregătire, cât antrenament, câtă abnegație, câtă dorință și, nu în ultimul rând, câte fonduri trebuie să aloci ca să fii unul dintre cuceritorii Everestului, cel mai înalt și mai dificil de atins punct terminus pe verticala lumii?
Şi mai mult…! Câtă mândrie și câtă conștiință națională trebuie să ai ca să-ți propui să înfigi steagul României alături de alte drapele naționale puse de alți temerari împătimiți ai muntelui?
Cucerirea Everestului nu este o toană, este un vis, o obsesie care nu-ți mai dă pace din momentul când ai simțit că trebuie să faci asta. Că ăsta este pariul tău cu viața.
Câți alții au încercat, câți au abandonat și câți au fost cutezătorii care au izbândit? Fără doar şi poate, Ticu Lăcătușu este un învingător. Și este al nostru, este român.
S-a născut la data de 21 februarie 1961, în municipiul Piatra Neamț. Liceul îl face tot în Piatra Neamț, la „Petru Rareș”, iar în 1986 absolvă Facultatea de Geologie din București.
Două persoane, își amintește Ticu, i-au insuflat pasiunea pentru alpinism: profesorul său de matematică de la liceul „Petru Rareș” (alături de care obișnuiau ei, elevii, să meargă pe munte și care preda atât de bine matematica, încât toți au intrat din prima la facultate) și un mare chirurg, tot din orașul său, o persoană care excela în domeniul profesional, fiind în egală măsură un îndrăgostit de munte.
Se știe că, până în 1989, nu era suficient să fii pasionat și să-ți dorești să iei cu asalt un munte, mai trebuiau și aprobări, care nu se obțineau, și faptul de-a fi lăsat să ieși din țară, ceea ce nu se întâmpla.
După 90, însă, zările erau deschise, vârfurile puteau fi cucerite. Constantin Lăcătușu este singurul român care a urcat pe cele mai înalte vârfuri ale celor șapte continente, în 8 ani și 165 de zile, începând cu vârful Elbrus (5642 m), în 1990, și terminând cu Masivul Vinson (4897 m), la 10 decembrie 2001.
Nu vom trece în revistă ascensiunile notabile și nici numeroasele premiere realizate de 27 de ani încoace. Toate aceste informații se pot găsi pe internet. Cert și îmbucurător este însă faptul că Ticu Lăcătușu n-are astâmpăr, încă are furnici pe talpă și încă pregătește noi expediții.
„Nu știu cum să mă definesc. Poate: alpinistul, geologul Ticu Lăcătușu. Este foarte greu de spus, nu știu, sunt un tip normal căruia îi plac viața și aventura. Pe de altă parte, nu îmi fac planuri pe termen lung. Cu o singură excepție, atunci când mi-am propus să urc toate vârfurile de pe cele șapte continente. Pentru viitor, important ar fi să continuu să fac expediții inedite, deosebite”, se descrie cu modestie Ticu.
Astăzi, Ticu Lăcătuşu împlineşte 59 de ani. Dar şi acum, la această vârstă, pentru el, drumurile spre înălţimi, spre eteratul cer albastru, nu s-au terminat, căci vârfurile cele mai înalte încă vuiesc a continuă chemare ademenindu-l pe el, pe alpinistul nostru, cu măreția lor golașă.
Să-i urăm, așadar, celui mai neobosit temerar al nostru la mulți ani, o salbă de împliniri și un Everest de gânduri bune! La mulţi ani, Ticu!
