“Lumea însăşi e o carte. Calea o descoperă fiecare singur.”
Numele pe care îl poartă îşi găseşte rădăcinile pe meleaguri transilvănene, Tartlau fiind denumirea germană a satului Prejmer, situat lângă Braşov. S-a născut însă în Bucureşti şi a copilărit într-o casă din apropierea parcului Herăstrău, bucurându-se de iernile pitoreşti şi de verile în care privea covorul stelelor de sub vişinul din grădină. Atunci a cristalizat latura sensiblităţii literare pe care avea să o fructifice peste ani.
“Întotdeauna m-am bucurat de începerea şcolii. Acum mă bucur când începe anul universitar şi pot din nou să predau studenţilor lucrurile care mă pasionează, pe care le-am studiat o viaţă. Dar 2015 mi-a adus şi multe alte momente bune. Am finalizat un volum despre umor în proza arabă clasică, incluzând reeditarea unor traduceri din al-Gahiz, al-Hamadani şi al-Hariri (care au trăit între secolele IX-XII, în epoca abbbasidă) şi, de asemenea, o antologie bilingvă de poezie, « Poetry and Science », realizată împreună cu scriitorul Peter Forbes din Marea Britanie. M-am bucurat de prelegerea şi comunicarea despre filozoful al-Farabi şi teologul protestant Johann Valentin Andreae, pe care le-am ţinut la Universitatea din Izmir în această primăvară, fiindcă m-au stimulat spre un punct de vedere comparatistic cu totul nou. Anul 2017 va fi anul Luther şi lucrez la o carte în acest sens. Pe de altă parte, m-am bucurat şi să reîntâlnesc poezia, după o pauză de… nu mai ştiu, cel puţin zece ani. Toamna mi-a dăruit, în perioada festivalului Enescu, numeroase concerte excepţionale, despre care am scris ; dar am avut şi fericirea de a asculta câteva premiere şi de a vedea expoziţii stimulatoare la Frankurt, Copenhaga, Londra. Fiicei mele, Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann, i-a apărut o carte despre critica romantismului la prestigioasa editură Schöningh din Germania, de care m-am bucurat, probabil, mai mult decât autoarea. Şi nu în ultimul rând aş pune faptul că am cunoscut mulţi maeştri şi am avut şansa de a revedea vechi colegi… Dar câte momente, toate memorabile! Mi-ar fi greu să aleg numai unul”, exprimă Grete Tartler.
Mărturiseşte că nu îi place să privească în oglinda anilor. “Trecutul, nu prea…. Abia prididesc cu prezentul. În mare : scrisul, cititul, familia, călătoriile, muzica, predatul… Totul se petrece azi într-un ritm atât de accelerat, încât abia reuşesc să fac totuşi, cât de cât, ce îmi doresc”.
Cum pot descoperi tinerii bucuria de a citi? “Reţeta” este simplă: “Să se uite în jur… Ştim toţi că lumea însăşi e o carte. Calea o descoperă fiecare singur”.
Un gand la ceas aniversar: “Deocamdată, tot gândul goethean despre ţinerea clipei în loc…”
La mulţi ani, Grete Tartler!
