2015 a fost un an care i-a adus artistului momente frumoase, astfel încât îi este greu să decidă care a fost cel mai important. “Anul trecut chiar a fost un an bun pentru mine şi am avut mai multe momente care m-au bucurat. Nu ştiu dacă mă pot opri asupra unuia special, de obicei mă bucură reîntâlnirile cu oamenii dragi, a fost frumos de fiecare dată după terminarea unui concert reuşit, a fost frumos că am cântat la standul României la Milano, la Expoziţie, a fost de vis călătoria de întoarcere de la Calafat, cu toate peripeţiile, înainte de Crăciun cu o zi, alături de Vali Şerban şi Dinu Olăraşu...Chiar a fost un an ca un bulgare de aur pus în seiful amintirilor frumoase”.
Când vine vorba despre anii copilăriei, Emeric Imre se întoarce pe firul amintirilor în “vremurile când eram mai mulţi cei dragi, când bunicul, tata unchiul şi Vig baci cântau pe voci în curtea casei, cu lăutari, cu ţambal, vioară, acordeon şi strălucea pe masă damigeana cu vin roşu ca sângele... sau când mergeam cu tata şi cu mama lângă Casa de modă din Cluj, la «Luna Parc», unde mi se făceau toate hatârurile, poate după-amiezile de iarnă când veneau ai mei să mă aştepte să ies de la cursurile şcolii de muzică şi era zăpadă din belşug... Sunt atâtea amintiri dragi...”.
În 2016, Emeric Imre speră să găsească timp pentru a intra în studio să lucreze la cel de-al patrulea album. La ceas aniversar subliniază: “Să fim atenţi şi calmi, să nu uităm că stresul ne îndepărtează de sănătate şi de iubire, să încercăm din toate puterile să ţinem în viaţă PACEA din ce în ce mai fragilă şi, dacă se poate, să-i facem conştienţi pe cei ce distrug natura că atentează şi la Viaţa urmaşilor lor”. La mulţi ani, Imi!
