Unul dintre cei mai titraţi rapsozi români, Dumitru Fărcaş împlineşte astăzi 78 de ani. Iată ce spune marele artist despre prestigioasa sa activitate: “Eu sunt un fiu de ţăran din Maramureş. La mine în familie se cânta la fluier, fraţii mai mari cântau la clarinet. Am fost descoperit de directorul liceului de muzică.
În 1960, când s-au pus bazele Ansamblului Maramureşului, am făcut parte din acest ansamblu. În 1962 am intrat la Conservator, între timp am participat la diferite festivaluri naţionale şi internaţionale, printre care cel de la Helsinki. Tot în 1962 am preluat Ansamblul Mărţişorul, un mic nucleu de cîţiva studenţaşi, şi l-am transformat într-un ansamblu prestigios, care a participat la diferite concursuri şi festivaluri naţionale, internaţionale.
Am câştigat tot ce se putea câştiga... Discul de aur, Ciorchinele de aur, Medalia de aur, cel mai bun şef de orchestră. Am primit Crucea Serviciului Credincios în grad de Cavaler şi Ordinul Meritul Cultural în grad de mare Ofiţer. Am fost declarat Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj. Am muncit foarte mult şi cu multă dragoste pentru această profesie. Cariera mea mi-a adus mari satisfacţii şi m-am simţit extraordinar de apreciat. Dovadă sunt marile documente şi aprecieri pe care le am din ziare, reviste, spectacole de radio şi televiziune, CD-uri şi de tot ceea ce am făcut până acum.
Sunt mîndru, pentru că oameni de mare prestigiu din lumea culturii mi-au adus elogii şi aprecieri. Începând cu Fănuş Neagu, D.R. Popescu, Marin Constantin, Constantin Arvinte pînă la marea interpretă Maria Tănase. Am crescut pe altarul artei şi al culturii 55 de ani. Şi mă simt încă foarte bine. Nu am de ce să-mi fac mustrări.
Am o familie frumoasă, am un copil de care sunt mîndru. Din păcate, nu îi mai am pe ai mei lîngă mine, nici părinţii şi nici fraţii, dar am foarte mulţi prieteni, am satul întreg care m-a făcut Cetăţean de Onoare atât comuna mea, cât şi Bucureştiul, Baia-Mare, Clujul şi Reşiţa.
Visele mele au fost întotdeauna legate de cântec, mai ales de când am început să cunosc câte ceva din ale cântecului românesc. De aici încolo... am reconstituit casa părintească în satul meu natal, într-o livadă cu cireşi, cu meri, cu peri şi cu tot ce este mai frumos. Când mă voi retrage, vreau ...să poposesc mai mult printre sătenii mei, în frumosul Maramureş, unde m-am născut.”. La mulţi ani, maestre !
