“Sunt un om normal, care se străduieşte în fiecare zi să facă totul cât mai bine, să rezolve cât mai multe probleme şi care încearcă, din răsputeri, să nu spună «Nu se poate». Este, poate, provocarea care mă ţine activă şi îmi dă optimismul pentru ziua de mâine. Mi-aş mai dori să se ştie că iubesc oamenii adevăraţi, care şi-au făcut şcoala cu ghiozdanul în spate şi cărora nu le este ruşine cu carnetele de note, oamenii care arată ceea ce sunt şi care nu îşi iau forme visate, fără conţinut. Nu-mi plac cutiile frumos ambalate şi goale”, este de părere Cristiana Copos.
Când vine vorba despre vremuri, “înainte de a le cataloga, trebuie să privim împrejur, să radiografiem contextul cât mai exact, să învăţăm pentru a fi în pas cu cerinţele, să exersăm cât mai mult flexibilitatea, inventivitatea, adaptabilitatea şi să găsim soluţii pentru a rămâne într-un echilibru stabil. Cred că pentru «senzorii de perimetru» trebuie activităţi mai mult ca niciodată!”, exprimă Cristiana Copos, accentuând totodată: “Am convenit cu mine însămi să nu prea privesc înapoi pentru a nu-mi distrage atenţia de la prezent. Trecutul a pus în buzunarelele minţii noastre instrumente cu care să înaintăm în prezent şi mai ales în viitor.”
