Păzită cu strășnicie de grăniceri și ecologiști, venerată de botaniștii de pe întreg mapamondul, misterioasa și luxurianta lume tropicală a pădurii Letea este o minune a naturii într-un colț uitat de țară.
Letea este un grind fluvio-marin în Delta Dunării – între brațele Chilia și Sulina – , aproape de mare, pe care s-au întemeiat așezări mărunte și sate mai mari: C.A. Rosetti, Cardon, Letea, Periprava și Sfiștofca.
La pădurea Letea se ajungea de la Sulina, pe două căi: cu lotca, pe la Călșa, până la satul Letea, sau pe lângă litoral, drum vecinal de nisip, având de o parte marea, de alta bălțile, prin Cardon, până la satul C.A. Rosetti și la Letea.
Înconjurat de apă, grindul este o insulă întinsă, cu fața aproape netedă, cu puține locuri unde altitudinea trece de 3 metri. Este uscatul cu cea mai mare întindere dintre toate ”insulele” din Deltă, format din dune fluvio-marine de nisip, pe care se află pădurea Letea (700 ha), o fascinantă rezervație naturală ce merită a fi vizitată.
Numai că, pentru asta, aveți nevoie de aprobarea scrisă a Rezevației Biologice Delta Dunării și de un ghid bun cunoscător al locurilor pentru a intra și a nu vă pierde în labirintul de mlaștini, plauri, gârle și mici lacuri.
Dunele sunt orientate paralel cu țărmul mării. Depresiunile dintre dune sunt ocupate de vegetație lemnoasă, astfel că pădurea apare ca o succesiune de benzi, cu lățimi între 10 și 250 m, între care se găsesc spinările dunelor.
Aceste benzi se numesc hasmacuri. În Hasmacul Mare vegetația luxuriantă sugerează specificul pădurilor tropicale. Pe suprafețe relativ mici apare o mare îngrămădire de plante, între care se dă o înverșunată luptă pentru lumină.
Arborii groși, până la 1 m diametru și cu înălțimi de 35 m, sunt copleșiți de liane. În interiorul arboretelor, întunecimea, lipsa de apă și abundența insectelor înțepătoare fac ca mamiferele să fie în număr foarte mic.
În celelalte hasmacuri, condițiile de vegetație sunt din ce în ce mai precare, arborii ating dimensiuni tot mai mici. Speciile cele mai frecvente ale pădurii sunt stejarul de luncă, stejarul brumăriu, plopul alb, plopul negru, frasinul de luncă, frasinul de baltă, părul, rar teiul alb, ulmul și foarte rar aninul negru.
Ca arbuști se întâlnesc păducelul, lemnul câinesc, salba moale, cornul, sângerul, călinul, dracila etc. Ca niște odgoane se înfășoară de crengi și atârnă vița sălbatică (Vitis slivestris), periploca, hameiul, curpenul (Clemtis vitalba) etc.
Primăvara, pădurea e un covor de mărgăritărele (Convallaria majaris). Demn de semnalat este frasinul de baltă (Fraxinus pallisae) descoperit aici ca specie nouă pentru flora globului, înrudit îndeaproape cu frasinul caucazian.
Atfel, cine ajunge aici, în acest colț uitat de țară, are satisfacția de a se transforma în explorator sadea al pădurilor tropicale de aiurea.
