Peste 100 de figuri proeminente asociate Partidului Social-Democrat din Germania (SPD), inclusiv fostul lider al grupului parlamentar Rolf Mützenich, au lansat un manifest care cere o reorientare radicală a politicii de securitate și apărare a Germaniei. Intitulat „Manifestul Cercurilor pentru Pace ale SPD”, documentul pledează pentru reluarea dialogului cu Rusia, oprirea staționării de noi rachete americane în Germania și o abordare bazată pe securitate comună, în locul confruntării militare. Inițiativa, care include și nume precum fostul președinte SPD Norbert Walter-Borjans și fostul ministru de finanțe Hans Eichel, a stârnit controverse în coaliția guvernamentală germană, evidențiind tensiuni privind direcția politicii externe și de apărare a țării, scrie Tagesschau
Peste 100 de persoane apropiate de SPD, în frunte cu fostul lider al grupului parlamentar Rolf Mützenich, cer, într-o scrisoare, o schimbare de curs în politica de securitate și apărare, precum și inițierea de discuții cu Rusia. Documentul ar putea genera tensiuni în cadrul coaliției guvernamentale.
Voci proeminente din SPD cer o schimbare de abordare față de Rusia
Într-un document de principiu, personalități de marcă din SPD pledează pentru o reorientare a politicii Germaniei în relația cu Rusia și în alte chestiuni de securitate. În documentul intitulat „Manifest”, obținut de studioul ARD din Berlin, autorii din „Cercurile pentru Pace ale SPD” insistă asupra inițierii de negocieri cu Rusia și asupra opririi staționării de noi rachete americane cu rază medie în Germania.
Cei peste 100 de semnatari, printre care fostul lider al grupului parlamentar Rolf Mützenich, politicianul de politică externă Ralf Stegner, fostul președinte al SPD Norbert Walter-Borjans și fostul ministru federal de finanțe Hans Eichel, se poziționează astfel împotriva liniei actuale a guvernului federal și a conducerii SPD. Nu este clar dacă toți semnatarii sunt membri ai SPD. Din cadrul grupului parlamentar SPD au apărut deja critici.
Critici la adresa cheltuielilor planificate pentru apărare: „Iraționale”
Documentul subliniază că Europa este „departe de o revenire la o ordine stabilă de pace și securitate”. În Germania și în „majoritatea statelor europene” s-au impus cei care „văd viitorul mai ales într-o strategie de confruntare militară și în alocarea a sute de miliarde de euro pentru înarmare”. O politică bazată doar pe descurajare, fără control al armamentului și cu o înarmare excesivă, „nu va crea securitate”. Creșterea planificată a cheltuielilor pentru apărare „nu are nicio justificare de politică de securitate” și este considerată „irațională”. În schimb, manifestul cere o „dotare defensivă a forțelor armate” și o „capacitate de apărare independentă” a Europei, fără dependență de SUA.
Reprezentanți SPD cer „capacitate reciprocă de menținere a păcii”
Capacitatea de apărare ar trebui combinată cu o „politică de control și reducere a armamentului” pentru a atinge „securitatea comună și capacitatea reciprocă de menținere a păcii”. Nu există „o alternativă responsabilă” la acest drum dificil. Pentru început, este necesară „limitarea escaladării” și reluarea prudentă a contactelor diplomatice. În loc de alocarea tot mai multor fonduri pentru NATO, este nevoie de „mai multe resurse financiare pentru combaterea sărăciei, protecția climei și prevenirea distrugerii bazelor naturale de viață”. De asemenea, Germania și UE nu ar trebui să se implice „într-o escaladare militară în Asia de Sud-Est”.
Cereri de dialog și cooperare viitoare cu Moscova
Războiul din Ucraina este clar descris drept un „atac ilegal al Rusiei”, dar criticile la adresa Moscovei nu sunt mai detaliate. Semnatarii solicită intensificarea eforturilor diplomatice pentru a opri violențele în Ucraina. Sprijinirea Ucrainei în revendicările sale conforme dreptului internațional trebuie combinată „cu interesele legitime ale tuturor părților din Europa pentru securitate și stabilitate”. După încetarea ostilităților, „trebuie făcut un efort extrem de dificil pentru a relua dialogul” cu Rusia. Este necesară, de asemenea, o „revenire treptată la detensionarea relațiilor și la cooperarea cu Rusia”. Documentul nu menționează că liderul rus Vladimir Putin nu a arătat până acum interes pentru un armistițiu și că multe eforturi diplomatice au eșuat din cauza pozițiilor maximaliste ale Moscovei.
Critici din partea grupului parlamentar SPD
Purtătorul de cuvânt pe politică internă al grupului parlamentar SPD, Sebastian Fiedler, a criticat dur inițiativa. Documentul l-a „iritat, tulburat și enervat”, a declarat Fiedler pentru posturile RTL și ntv. „Se vorbește chiar despre cooperare cu Rusia, adică cu un criminal de război care se pregătește să vizeze noi ținte de atac.” Fiedler s-a declarat „un susținător ferm al liniei guvernului federal” și a reamintit că „aproape 85% dintre membrii SPD au aprobat contractul de coaliție cu Uniunea, care exprimă o altă viziune”.
Purtătorul de cuvânt pe politică externă al grupului parlamentar, Adis Ahmetovic, s-a distanțat de „documentul discutabil în multe privințe”, care nu corespunde pozițiilor oficiale ale grupului și partidului. SPD trebuie să recunoască, chiar și ca partid al păcii, „noile realități care, pe lângă diplomație, necesită și forță militară”. Doar cinci membri ai grupului parlamentar SPD se numără printre semnatari.
Fostul deputat SPD și președinte al Comisiei pentru Afaceri Externe, Michael Roth, a scris pe X: „Acest ‘Manifest’ nu este o contribuție interesantă la dezbatere, ci o combinație plângăreață de aroganță, denaturare a istoriei și decadență intelectuală a bunăstării.”
Textul integral al „Manifestului” cercurilor SPD
Cercurile pentru Pace ale SPD
„Pacea nu este totul, dar fără pace totul este nimic.” – Willy BrandtManifest
Asigurarea păcii în Europa prin capacitate de apărare, controlul armamentului și dialogLa 80 de ani de la sfârșitul catastrofei secolului, al Doilea Război Mondial, și de la eliberarea de fascismul lui Hitler, pacea în Europa este din nou amenințată. Ne confruntăm cu noi forme de violență și încălcări ale umanității: războiul Rusiei împotriva Ucrainei, dar și încălcarea fundamentală a drepturilor omului în Fâșia Gaza. Diviziunea socială a lumii se adâncește, atât în interiorul societăților, cât și între ele. Criza climatică și a sistemului terestru cauzată de om, distrugerea bazelor de hrană și noile forme de colonialism legate de resurse amenință pacea și securitatea oamenilor. Nu în ultimul rând, naționaliștii exploatează nesiguranța, conflictele și războaiele pentru interesele lor meschine.
Suntem departe de o revenire la o ordine stabilă de pace și securitate în Europa. Dimpotrivă: în Germania și în majoritatea statelor europene s-au impus forțe care văd viitorul mai ales într-o strategie de confruntare militară și în alocarea a sute de miliarde de euro pentru înarmare. Se susține că pacea și securitatea nu mai pot fi realizate împreună cu Rusia, ci trebuie impuse împotriva Rusiei. Se invocă necesitatea unei înarmări tot mai intense și pregătirea pentru un presupus război iminent, în loc să se combine capacitatea de apărare necesară cu o politică de control și reducere a armamentului, pentru a atinge o securitate comună și o capacitate reciprocă de menținere a păcii.
Suntem convinși că singura cale responsabilă, dincolo de diferențele ideologice și de interese, este conceptul de securitate comună, care poate preveni războiul prin confruntare și înarmare excesivă. Acest concept a stat la baza acordului din 1987 dintre președintele american Ronald Reagan și secretarul general al PCUS, Mihail Gorbaciov, privind interzicerea rachetelor nucleare cu rază medie, un acord care a contribuit semnificativ la încheierea Războiului Rece în Europa și la reunificarea Germaniei.
Începând cu anii 1960, lumea a fost adusă de mai multe ori în pragul unui dezastru nuclear. „Războiul Rece” a fost marcat de neîncredere reciprocă și confruntare militară între marile puteri din Est și Vest. Președintele SUA, John F. Kennedy, Willy Brandt și alți lideri politici ai vremii au tras concluziile corecte din lipsa de perspectivă a spiralei înarmării, evidențiată în criza rachetelor din Cuba. În locul confruntării și al înarmării excesive au fost promovate dialogul și negocierile pentru securitate prin cooperare, consolidarea încrederii, controlul armamentului și dezarmare.
Semnarea Actului Final al CSCE de la Helsinki în 1975 a reprezentat un moment culminant al acestei gândiri integrate a politicii de apărare și dezarmare, care a asigurat pacea în Europa timp de decenii și a făcut posibilă reunificarea Germaniei. La Helsinki au fost stabilite principii esențiale ale securității europene printr-o cooperare mai pașnică între state: egalitatea statelor indiferent de mărime, respectarea integrității teritoriale, renunțarea la amenințările reciproce cu forța, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, abținerea de la amestecul în afacerile interne ale altor state și angajamentul pentru o cooperare extinsă.
Astăzi, trăim, din păcate, într-o altă lume. Ordinea de securitate europeană bazată pe principiile Actului Final al CSCE a fost subminată treptat în ultimele decenii, chiar înainte de atacul ilegal al Rusiei asupra Ucrainei – inclusiv de către „Occident” – prin acțiuni precum atacul NATO asupra Serbiei în 1999, războiul din Irak condus de o „coaliție a doritorilor” în 2003 sau nerespectarea angajamentelor de dezarmare nucleară confirmate în 1995 în cadrul Tratatului de Neproliferare Nucleară, anularea sau ignorarea acordurilor importante de control al armamentului, de cele mai multe ori de către SUA, și implementarea insuficientă a Acordurilor de la Minsk după 2014.
Această evoluție istorică arată că nu atribuirea unilaterală a vinovăției, ci o analiză nuanțată a tuturor contribuțiilor la abandonarea principiilor de la Helsinki este necesară. Tocmai de aceea nu trebuie să uităm lecțiile istoriei. O revenire la o politică bazată doar pe descurajare, fără control al armamentului și cu o înarmare excesivă, nu ar face Europa mai sigură. În schimb, trebuie să lucrăm din nou la o politică de pace care să urmărească securitatea comună.
Mulți consideră astăzi că securitatea comună este iluzorie. Aceasta este o eroare periculoasă, deoarece nu există o alternativă responsabilă la o astfel de politică. Drumul nu va fi ușor. Înainte de măsuri autentice de consolidare a încrederii, sunt necesari pași mici: limitarea escaladării, protejarea standardelor umanitare minime, cooperarea tehnică inițială în domenii precum protecția împotriva dezastrelor sau securitatea cibernetică și reluarea prudentă a contactelor diplomatice. Abia după ce aceste fundamente sunt construite, încrederea poate crește, deschizând calea către o nouă arhitectură de securitate europeană. Discursul public privind politica de securitate trebuie să contribuie, de asemenea, la acest proces.
Mai mult ca oricând, Europa este chemată să își asume responsabilitatea în mod independent. Sub președinția lui Trump, SUA adoptă din nou o politică de confruntare, în special față de China, ceea ce crește riscul unei militarizări suplimentare a relațiilor internaționale. Europa trebuie să răspundă cu o politică de securitate independentă, orientată spre pace, și să contribuie activ la revenirea la o ordine de securitate cooperativă, bazată pe principiile Actului Final al CSCE din 1975.
Este clar că o Bundeswehr capabilă de apărare și consolidarea capacității de acțiune a Europei în domeniul securității sunt necesare. Totuși, această capacitate de apărare trebuie integrată într-o strategie de dezescaladare și de construire treptată a încrederii, nu într-o nouă cursă a înarmării. De fapt, statele membre europene ale NATO, chiar și fără forțele armate ale SUA, sunt net superioare Rusiei din punct de vedere militar convențional. Retorica alarmistă militară și programele uriașe de înarmare nu sporesc securitatea Germaniei și a Europei, ci duc la destabilizare și la amplificarea percepției reciproce de amenințare între NATO și Rusia.
Elementele centrale ale unei noi politici de pace și securitate viabile sunt, așadar:
Încetarea cât mai rapidă a violențelor și a pierderilor de vieți în Ucraina. Este necesară intensificarea eforturilor diplomatice ale tuturor statelor europene. Sprijinirea Ucrainei în revendicările sale conforme dreptului internațional trebuie combinată cu interesele legitime ale tuturor părților din Europa pentru securitate și stabilitate. Pe această bază, trebuie făcut un efort extrem de dificil pentru a relua dialogul cu Rusia după încetarea ostilităților, inclusiv în vederea unei ordini de pace și securitate acceptate și respectate de toți.
Crearea unei capacități de apărare independente a statelor europene, fără dependență de SUA. Oprirea cursei înarmării. Politica de securitate europeană nu trebuie să se bazeze pe principiul înarmării și pregătirii pentru război, ci pe o capacitate de apărare eficientă. Avem nevoie de o dotare defensivă a forțelor armate, care să protejeze fără a genera riscuri suplimentare de securitate.
Nu există o justificare de politică de securitate pentru o creștere pe termen lung a bugetului apărării la 3,5 sau 5% din PIB. Considerăm irațional să se stabilească o cotă procentuală a cheltuielilor militare bazată pe PIB. În loc să alocăm tot mai mulți bani pentru înarmare, avem nevoie urgentă de fonduri suplimentare pentru investiții în combaterea sărăciei, protecția climei și prevenirea distrugerii bazelor naturale de viață, care afectează în mod disproporționat oamenii cu venituri mici din toate țările.
Fără staționarea de noi rachete americane cu rază medie în Germania. Amplasarea unor sisteme de rachete americane cu rază lungă și viteză hipersonică în Germania ar transforma țara noastră într-o țintă prioritară în caz de conflict.
La Conferința de Revizuire a Tratatului de Neproliferare Nucleară din 2026, angajamentul pentru dezarmare nucleară conform Articolului 6 trebuie reînnoit și consolidat prin rapoarte de progres obligatorii și declarații juridice internaționale de tip „No First Use”.
În paralel, trebuie insistat asupra reînnoirii Tratatului New START, care expiră în 2026, privind reducerea armelor strategice, și asupra inițierii de noi negocieri privind limitarea armamentului, controlul armamentului, măsuri de construire a încrederii, diplomație și dezarmare în Europa.
Revenirea treptată la detensionarea relațiilor și cooperarea cu Rusia, precum și luarea în considerare a nevoilor Sudului Global, în special în combaterea amenințării comune reprezentate de schimbările climatice.
Fără implicarea Germaniei și a UE într-o escaladare militară în Asia de Sud-Est.
Despre Cercurile pentru Pace ale SPD
Cercurile pentru Pace ale SPD reprezintă un grup consultativ care se reunește periodic pentru a discuta despre politica de pace a SPD. Participanții provin din diverse cercuri, asociații și grupuri de lucru, precum Cercurile Erhard Eppler, Willy Brandt, Societatea Johannes Rau, SPD 60 plus, Mehr-Diplomatie-wagen, Demokratische Linke 21, Entspannungspolitik Jetzt!, Naturfreunde, AK Frieden Bremen și Köln.
