Criminal în serie periculos, pus în libertate de judecători

Toader Covali a ucis patru oameni și a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Ȋn 2007, un judecător de la Tribunalul Iaşi a decis comutarea detenţiei pe viaţă într-o pedeapsă de 25 de ani de închisoare. Recent, un alt magistrat, de la Judecătoria Botoșani, a dispus eliberarea lui condiţionată, apreciind că Toader Covali nu mai reprezintă un pericol social. 18 de ani pentru patru suflete sunt de ajuns, a opinat judecătorul. Procurorii nu au contestat decizia instanţei.

Toader Covali (68 de ani) e un criminal în serie de tip dezorganizat. Un individ care poate recidiva oricând. Un real pericol pentru cei din jurul său. Povestea lui e un capitol din cartea „Criminali în serie din România” (Editura Tritonic, 2014)    


                                                                                                                             
De loc e din comuna Volovăţ, judeţul Suceava. S-a născut în prima zi de primăvară, la 1 martie 1947, iar Toader Covali consideră că acesta este un semn bun. Deşi, pentru cei din jurul lui, el a devenit vestitorul morţii.

La 26 de ani, s-a căsătorit cu Maria şi s-au stabilit în Rădăuţi. Au avut împreună doi băieţi şi o fată. El era şofer de meserie, deşi avea antecedente psihiatrice, fiind internat în spital în mai multe rânduri. Urma la domiciliu un tratament, însă, cu câteva luni înainte de primul dublu asasinat, Covali a reînceput să bea, combinând alcoolul cu medicamentele.

Un criminal sadic, preocupat să-şi ascundă complexele pe care le avea din cauza statutul său social şi a problemelor medicale. Voia să pară auto-didact şi, mai ales, puternic. „Cu ajutorul lui Dumnezeu, am făcut ce am vrut!”, declara el în 2007, din spatele gratiilor. „Eu am două facultăţi făcute: una de medicină, pe care am terminat-o la spitalele de psihiatrie, şi una de drept, pe care am făcut-o aici, la puşcărie.”


 
Soţia şi fiul, cu acelaşi topor                 

La 15 ianuarie 1993, Covali şi-a ucis soţia şi pe unul dintre copiii săi, care sărise în apărarea mamei.

„Eu o iubeam foarte mult pe soţia mea”, susţine Covali. „Îi spuneam proprietăreasa mea. Făceam tot ce-mi cere şi nu ieşeam din cuvântul ei. Stăteam într-o seară în pat, şi ea mi-a spus că vrea să mă ducă la Socola, că aş fi nebun. Eu m-am supărat şi i-am zis că ori pleacă ea, ori eu. Am ales să plece ea şi am omorât-o. Am ucis-o cu o bărdiţă sau un topor, nu mai ţin minte ce era. I-am dat cu toporul, doar nu i-am dat cu puşca”, se apără Covali. El spune că toată discuţia cu soţia lui a plecat de la o moştenire, nişte pământ pentru care el se certa cu rudele. „Cum putea soţia mea să spună că eu sunt nebun? Nu am fost nicio clipă nebun, ştiam foarte bine ce fac şi că am dreptate cu terenul ăla. Am iubit-o foarte mult. Însă eu m-am ghidat după o vorbă: femeia te urcă, femeia te coboară şi tot femeia te omoară. Decât să mă omoare ea, adică să mă interneze la Socola, mai degrabă am ucis-o eu.”

Căutând argumente pentru o motivare cât mai „justă” a gestului său, Covali îşi aminteşte că parcă ar fi existat şi un pic de gelozie, pentru că prin sat se vorbea că soţia lui ar umbla şi cu alţi bărbaţi. „Când îmi aduc aminte ce am făcut îmi vine să plâng”, mărturiseşte Covali, suspinând. „Am o soartă grea. Mi-am ucis soţia din cauza unor nebuni care vorbeau tot felul de prostii despre familia mea”.

Înainte de a fi lovită cu toporul în cap, femeia a apucat să ţipe, iar unul dintre băieţi, aflat în curte, auzind strigătul mamei, a intrat repede în casă, să vadă ce se întâmplă. S-a întâlnit în uşă cu tatăl lui, care l-a lovit, cu acelaşi topor, tot în cap. Viorel Covali, băiatul ucis, avea doar 16 ani.

Pentru această crimă, Covali are nişte explicaţii tragi-comice, susţinând că băiatul ar fi dat cu capul în topor. „Eu ieşeam din casă atunci când băieţelul meu cel drag venea cu fratele lui. Eu am vrut să-l împing şi, de fapt, l-am lovit cu toporul. Mai mult, a venit el cu capul în topor, pentru că eu, de fapt, nu am vrut să-l omor”. Şi, chiar dacă a ridicat toporul şi şi-a lovit cu intenţie fiul de 16 ani, Toader Covali nu crede că e un lucru atât de grav, pentru că, spune el, „Şi Dumnezeu şi-a omorât copilul. L-a trimis să fie ucis de oameni, de strămoşii noştri.”

Nici după ce a fost arestat nu a încercat să găsească vreo explicaţie pentru uciderea fiului, până într-o zi, „când eram internat, mi-a spus cineva: «băi, da’ unii se chinuie să facă copii, şi tu îi omori?» Asta m-a impresionat mult”, mărturiseşte Covali.

Arestat imediat după comiterea dublului asasinat, a fost supus unei expertize psihiatrice, iar specialiştii din Iaşi şi de la Bucureşti au stabilit că el suferă de „psihoză paranoidă pe fond toxenic (consum excesiv de alcool).” Declarat ca fiind lipsit de discermământ în momentul comiterii faptelor, Covali a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Socola din Iaşi.

Masacrul din spitalul de psihiatrie

Aflat sub tratament medical, o vreme Covali a reuşit să scape de impulsul de a ucide. Medicii au constatat că starea lui de sănătate psihică prezintă semne de ameliorare. În Socola, Covali a cunoscut-o pe Manuela Ştefan, o altă pacientă, cu care în 1995 a început o relaţie amoroasă. Un an mai târziu, cei doi au fost transferaţi la Spitalul de Psihiatrie Grajduri, unitate în care sunt internaţi infractorii periculoşi ce suferă de boli psihice grave. Aici, cei doi amorezi au primit o cameră la demisol, în care să locuiască împreună.

În toamna anului 2007, Manuela urma să se externeze. Sfătuită probabil de personalul medical, în ziua de 30 septembrie 2007 ea i-a mărturisit concubinului că urmează să plece, însă doar pentru o săptămână, ca să-şi viziteze părinţii, la Tulcea. Covali nu a crezut-o. A deschis uşa sifonierului şi a văzut că toate hainele ei lipseau. Cuprins de furie şi de spaima că va fi din nou abandonat, a luat un cuţit şi l-a înfipt de mai multe ori în ea. Femeia de 33 de ani a murit pe loc.

În faţa jurnalisţilor, Covali neagă componenta afectivă a crimei sale. Spune despre Manuela că „era o simplă pacientă acolo”, dar admite că locuiau împreună, „într-o garsonieră”. „Am ucis-o pentru că ea m-a instigat. Eu îi făceam toate gusturile, dar, într-o seară, ea aranjase totul ca eu să mă enervez şi să o omor. Ea a pus cuţitul lângă pat, şi eu am omorât-o. După asta, a deschis uşa o asistentă medicală şi am omorât-o şi pe ea, pentru că nu avea ce căuta acolo. Dupa aceea, am vrut să omor bucătăresele, dar nu am reuşit decât să le tai cu cuţitul. Eram nebun. Alergam de nebun.”   

În realitate, după ce a omorât-o pe Manuela, criminalul a intrat în camera de gardă a spitalului şi, fără niciun motiv, a înjunghiat-o, cu acelaşi cuţit, pe asistenta Elena Gheban (29 de ani), care a murit după câteva minute. Tânăra era studentă, în ultimul an, la Facultatea de Psihologie şi avea un băieţel de 9 ani.

Din camera de gardă, Covali a mers la bucătărie şi a atacat o femeie ce lucra acolo, însă, deşi lovită, aceasta a reuşit să-i smulgă cuţitul din mână. Rămas fără armă, Covali a luat repede un pietroi şi s-a întors în încăpere, unde a lovit în cap o altă bucătăreasă, E.A.. Femeia a supravieţuit ca prin minune atacului. „A venit cu pietroiul ascuns la spate. Eu m-am întors şi m-am uitat la el, iar el mi-a dat cu o piatră în cap. Bolovanul avea 1,75 kilograme şi am avut noroc că am scăpat cu viaţă“, mărturisea ea. Despre Covali, femeia îşi aminteşte că, înainte de această zi, în care a luat alte două vieţi, „avea un comportament foarte frumos. Ajuta pe toată lumea, de câte ori era solicitat, şi toţi aveau încredere în el.”                  

Reexpertizat de psihiatri, de data aceasta Covali a fost declarat ca având discernământ şi, prin urmare, a ajuns în faţa instanţei, care l-a condamnat, în 1997, la închisoare pe viaţă.

„După ce m-au închis, m-a întrebat un colonel în puşcărie: «nea Toadere, ce ai făcut, bre?» «Iaca, am ucis patru găini!», am răspuns eu. Asta să nu mai daţi la ziar, că o să creadă lumea că sunt aşa mare criminal. În fond sunt, dar am avut motivaţie pentru ce am făcut”, povestea Covali, în 2007, pentru „Ziua de Iaşi”.

La rându-i, mama Elenei Gheban, studenta de 29 ani ucisă de Covali, declara jurnaliştilor că „Adevăraţii responsabili pentru crimă trebuie căutaţi printre cei din conducerea Spitalului de la Grajduri. De ce i-au permis criminalului să locuiască în regim aparte, cu o concubină, şi să aibă acces la bucătărie, la cuţite şi la topoare?”

Comutarea pedepsei şi speranţa eliberării

La 29 martie 2007, Tribunalul Iaşi a decis comutarea detenţiei pe viaţă a lui Toader Covali într-o pedeapsă de 25 de ani de închisoare.

„Având în vedere că acesta a împlinit 60 de ani în timpul executării pedepsei, vă rugăm să examinaţi posibilitatea aplicării prevederilor articolului 55, aliniatul (2) din Codul Penal, respectiv înlocuirea detenţiei pe viaţă cu închisoarea pe timp de 25 de ani”, se preciza în petiţia adresată instanţei de către Penitenciarul de Maximă Siguranţa Iaşi.

În România, 25 de ani de închisoare nu înseamnă însă şi executarea lor integrală. Conform art.60 din Codul Penal, „condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani.”

Cu alte cuvinte, Covali putea cere liberarea condiţionată după executarea a 12 ani şi jumătate de închisoare, adică în 2010.  

„Pe toţi patru i-am omorât din greşeală”

Simţind că se apropie momentul în care ar putea părăsi închisoare, Covali a început să se căiască. Să se pocăiască. Public, ca să afle şi alţii că e chinuit de regrete. „Am îmbătrânit în puşcărie. M-am gândit, de multe ori, la ceea ce s-a întâmplat şi acum îmi pare rău, dar consider că totul a fost o greşeală. Pe toţi patru i-am omorât din greşeală. Acum îmi dau seama că nu trebuia să greşesc”, declara el, în 2008, reporterilor de la „Bună Ziua Iaşi”.

„Bătrânul susţine că a avut o viaţă grea, în care a fost nevoit să muncească foarte mult pentru a câştiga o pâine şi pentru a putea avea grijă de familie”, scriau jurnaliştii în presa locală. „Imediat după 1990, din cauza necazurilor familiale, Toader Covali susţine că a dat în patima băuturii şi i-a fost foarte greu să treacă peste acest lucru. A reuşit doar după ce şi-a ucis soţia şi copilul (n.a. - ?!). Pentru că muncea foarte mult, bărbatul nu mai avea timp nici de mers la biserică şi nici de rugăciuni. Acum, schimbarea este radicală. Bătrânul Covali a trecut de la Biserica Ortodoxă la Biserica Adventistă şi a devenit un om foarte credincios. Mai mult, s-a îndrăgostit de Biblie şi a început să înveţe chiar şi citate pe de rost. Este unul dintre puţinii deţinuţi care au trecut de la o extremă la alta, în sensul că, dincolo de cruzimea lui de criminal, acesta vede şi partea religioasă a lucrurilor (n.a - ?!). «Când eram liber, nu mă duceam deloc la biserică. Nu aveam timp. Nu vedeam scopul unei asemenea vizite. Acum, mi-am schimbat total această viziune şi cred că Dumnezeu mă va ierta pentru ce am făcut. Am citit Biblia de câteva ori şi am descoperit nişte lucruri foarte interesante acolo. Şi acolo există crime, violuri, tâlhării, dar oamenii se mai îndreaptă. Mesajul Bibliei este acela că, indiferent de ce vor face, oamenii se pot întoarce la credinţă, iar Dumnezeu nu le va întoarce spatele. Sper că aşa se va întâmpla şi cu mine», a declarat Toader Covali. Pentru cuvântul biblic, bătrânul a căpătat o încredere specială. «Ştiu că am comis patru crime şi că sunt văzut ca un criminal. Chiar dacă am o imagine aşa de proastă, în ultimele luni de zile am început să dorm cu Biblia sub pernă. Înainte de culcare, o pun acolo şi ştiu că Dumnezeu este lângă mine», a spus Toader Covali.”

Pentru un alt ziar local, el a declarat: „Nu ştiu cum de mă ţine Dumnezeu pentru ce am făcut. Mă lasă nu ca pe o vedetă, ci să vadă lumea că am greşit. Oricare poate fi în locul meu”.
 
„Deţinutul a avut un comportament ireproşabil”

În mai 2010, Comisia de Liberări Condiţionate din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Iaşi a admis cererea lui Toader Covali de a fi pus în libertate şi a înaintat propunerea Judecătoriei Iaşi, căreia îi aparţinea decizia finală. La rându-i, Covali şi-a motivat cererea spunând că „e bolnav şi nu vrea să-şi petreacă bătrâneţea după gratii.”

Caracterizarea pe care Penitenciarul Iaşi i-a făcut-o lui Covali arăta că în cei 12 ani şi ceva, cât a stat în spatele gratiilor, el a avut un comportament exemplar. „A evitat conflictele cu ceilalţi deţinuţi, dar şi cu personalul închisorii. A manifestat seriozitate în relaţiile cu celelalte persoane private de libertate, evitând conflictele cu acestea, contribuind, prin întreaga sa atitudine, la menţinerea unui climat de linişte. A îndeplinit întocmai şi la timp dispoziţiile primite“, se arăta în caracterizare. Mai mult, „acesta nu a fost sancţionat disciplinar şi a fost recompensat de nouă ori cu suplimentarea dreptului de a primi şi cumpăra bunuri. A participat la activităţi cu caracter moral-religios, la un concurs de curăţenie. În cadrul activităţilor enumerate a manifestat interes, motiv pentru care a fost recompensat.”

„Deţinutul a avut un comportament ireproşabil în perioada detenţiei”, declara presei locale comisarul sef Marius Vulpe, directorul Penitenciarului Iaşi.

În replică, E.A., victima care a supravieţuit atacului lui Covali de la Spitalul Grajduri, mărturisea jurnaliştilor că e îngrozită de faptul că el va fi din nou liber şi că l-ar putea întâlni, întâmplător, pe stradă. „Îi dai drumul unui om când este folositor societăţii, dar la ce ar fi el util, dacă va fi pus în libertate? Este posibil să mă întâlnesc cu el pe stradă şi să zică: «Ia uite, se mai întâlnesc morţii cu viii!»”.

La 5 Mai 2010, magistraţii de la Judecătoria Iaşi au respins „ca fiind nefondată, propunerea de liberare condiţionată formulată pentru condamnatul Covali Toader, în prezent deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Iaşi. Fixează termen pentru reînnoirea cererii la data de 05.05.2011”.

Covali n-a atacat decizia şi nici n-a mai făcut vreo altă cerere. După el, „în puşcărie este mai bine decat în libertate. Este foarte bună pedeapsa la faptele pe care le-am făcut. Am trăit între oameni cu care m-am înţeles şi i-am iubit, dar i-am omorât. Aşa a fost să fie, dar soarta mea este frumoasă tot între oameni. Dacă ar fi să mă liberez, mi-ar părea rău”, mărturisea el.      

La 9 aprilie 2015, Judecătoria Botoșani „admite sesizarea Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiţionată din cadrul Penitenciarului Botoșani. Dispune liberarea condiţionată a condamnatului Covali Toader, de sub puterea mandatului nr. 259/2007 al Tribunalului Iași. În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului; onorariu avocat oficiu Gafiţuc Anca (delegaţie nr. 974/21015) în sumă de 100 lei se va avansa Baroului Botoșani din fondurile Ministerului Justiţiei. Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare conform art. 587 alin. 3 Cod procedură penală.”

N-a depus nimeni contestaţie.